Poemul de sâmbăta asta
De la zum şi white noise citire, am văzut jocul ăsta frumos de-a poemul de sâmbătă şi am vrea, dacă nu-i cu bănat (sau, Doamne fereşte, cu banat - dar cu Banat, da!), să ne jucăm şi noi.
Aşa că începem de sâmbăta asta cu un poem de (se putea altfel?) Mircea Ivănescu.
Aşadar, Mircea Ivănescu spune:
animale heraldice
v înnopteanu se plimbă de mână cu un animal ciudat –
e un pisicâine, care pe câmpul heraldic
se exprimă prin laba ridicată spre cerul baltic
şi prin gestul cozii înălţate într-un întortocheat
tirbuşon. lui v înnopteanu îi place
să umble cu pisicâinele lui – pe nume benone –
şi uneori să-l şi fluiere – căci pisicâinele este afone
şi trebuie de mic deprins cu modulaţiile. îi face
plăcere şi pisicâinelui să-şi simtă laba lui baltică
strânsă în mâna puternică a lui v înnopteanu
şi să meargă cu el în câte o plimbare heraldică.
(de fapt, pe blazoanele cu litere gotice, runde,
şi câmpuri de azur şi cu flori pe care v înnopteanu le ia nu
le ia în serios - pisicâinele nici n-are unde se-ascunde).
9 Comentarii:
Sarbatori Fericite!
Cristos a Inviat!
Adevărat a înviat!
ah, ce bine ca va jucati si voi!
cu Mircea Ivanescu ma gandisem si eu sa incep, m-am razgandit in ultima clipa :)
Ei, asta sa insemne ca o fi fiind adevarat principiul universal al conservarii si compensarii? Ba chiar, de n-am baga de seama ca ne impiedica regulile inductiei, s-ar putea zice ca atasamentul nostru fata de poezia lui Mircea Ivanescu tocmai a facut verificabila (si adevarata?) existenta telepatiei. E buna si poezia asta la ceva, pana la urma... :)
Si noi ne bucuram ca ne-ati primit in joc, si o sa aducem cele mai frumoase jucarii pe care le avem, sa stiti!
promisiunea asta cu cele mai frumoase jucarii ma face sa tropai de nerabdare in asteptarea sambetelor :)
trebuie neaparat sa caut antologia aia prin biblioteca, sa citesc mai mult :)
off topic: adesea ma intreb, cati sibieni stiu ca exista un mircea ivanescu, si cati timisoreni stiu de foarta.
bine ca stim noi :)
white noise, bine că ştiu ieşenii de brumaru:)
In Sibiu tine cineva, nu spun cine, cursuri despre Mircea Ivanescu, asa ca mai stiu despre el oamenii. Bizar e ca, in deceniul asta in care practic a iesit din casa de trei-patru ori, despre Ivanescu se vorbeste mai mult prin burg decat inainte. Habar n-am de ce, dar vad ca nu te mai poti intalni cu nimeni fara sa vorbesti despre M.I. :)
La Iasi pomeneste despre Brumaru la cursuri Bogdan Cretu. Din cate am vazut in scurtele mele treceri prin Timisoara, pe la Foarta pe acasa e un adevarat pelerinaj. Asa ca n-as zice ca sunt complet necunoscuti oamenii nostri.
@White Noise: Ma surprinde ca vezi mereu jumatatea goala a paharului :)
Pe mine nu ma conving nici statisticile care arata cit la suta din pahar e gol. Cred ca stiu destul de multi oameni de M. Ivanescu, E. Brumaru, S. Foarta. E. Brumaru spunea ca ii scriu oamenii ca se iubesc pe poeziile lui (va recomand rugaciunile laice :)
(Ma intreb citi stiu de poetul Stefan Lupascu din satul Ulmu, jud. Braila. Sa va citez un pic:
"Ceru-si face harakiri fulgerat
Trec cirezile-amintirii peste sat.")
Trimiteți un comentariu