Orhan Pamuk, "Mă numesc Roșu"

Aerul de poveste e combinat foarte bine cu senzaţia unor întâmplări încă actuale - deşi acţiunea se petrece în sec. XVI, multe evenimente sunt încă importante în lumea contemporană. Sunt două planuri: munca unor artişti miniaturiști şi dragostea dintre Shekure şi Negru. Primul plan dă naştere unor naraţiuni secundare care urmăresc destinele fiecărui artist, relaţia lor cu sultanul şi secvenţe din viaţa de la palat. Al doilea surprinde gelozia lui Hassan și viața de familie a femeii. În ambele este omniprezent sentimentul morţii. O crimă ameninţă mereu să apară. Povestea de dragoste mizează pe contrastul dintre restricţiile sociale şi evadările senzuale ale celor doi. Iubirea se va împlini în două scene puternice: întâlnirea într-o casă părăsită şi căsătoria umbrită de prezenţa cadavrului tatălui lui Shekure. Totul se leagă, dragostea cu ura, viaţa cu moartea, tradiţia şi modernitatea. Miniaturile spun mai mult decât s-ar putea crede, relatează existenţa ca totalitate.