Poemul de sâmbăta asta (28)
Iată pedeseul cu fotbal, deci. (Mi-e aşa de târşă că am chiulit săptămâna trecută de la pedese, încât aş fi în stare să dau vina chiar pe poetul de sâmbăta asta - şi să spun că şi din cauza lui n-am avut vreme să postez un poem sau măcar un vers, fiind el unul dintre invitaţii la colocviile revistei "Transilvania". Însă nu-l bag la înaintare, gândindu-mă că oricum am pus data trecută trei poeme de Petru M. Haş, deci mă scot cumva aritmetic la medie.)
Aşadar, Ştefan Manasia, copilăria cu Ettore
ţîrîie greierii în ierburi, sus, pe colină
sau poate, Ettore, aşa bate inima ta cînd
Annei Magnani i se aude din piaţă
glasul fenomenal.
sculpturi întunecate şi stranii
prietenii tăi joacă fotbal
pe ruinele Marelui Imperiu:
se mai îmbrăţişează se mai trosnesc
serile intră în spital fură radioul bătrînului
paralitic (şi bine-i fak). să scuipăm
pe adulţii aceştia proşti,
să-i furăm şi să-i linguşim
ei care toată viaţa nu au
realizat nimic altceva
decît să îşi pună sufletele
într-o ecuaţie de gradul trei
într-o terţină dantescă
să-i furăm şi să-i linguşim
pe proştii aceştia mari
care nopţile ne leagă de pat
ca să nu fugim cumva acasă la Mamma Roma
să nu visăm gleznele de bronz
ale Fetei Ăleia ce se împreună ca iepurii
ca să nu demarăm cu scuterul
pe arterele largi ale metropolei
în căutarea bunului Dumnezeu
rătăcindu-ne degetele în părul
de smoală al Brunei în ierburile aspre
peste greierii care ţîrîieţîrîie nebuni