sâmbătă, 31 octombrie 2009

Poemul de sâmbăta asta (28)

Iată pedeseul cu fotbal, deci. (Mi-e aşa de târşă că am chiulit săptămâna trecută de la pedese, încât aş fi în stare să dau vina chiar pe poetul de sâmbăta asta - şi să spun că şi din cauza lui n-am avut vreme să postez un poem sau măcar un vers, fiind el unul dintre invitaţii la colocviile revistei "Transilvania". Însă nu-l bag la înaintare, gândindu-mă că oricum am pus data trecută trei poeme de Petru M. Haş, deci mă scot cumva aritmetic la medie.)

Aşadar, Ştefan Manasia, copilăria cu Ettore

ţîrîie greierii în ierburi, sus, pe colină
sau poate, Ettore, aşa bate inima ta cînd
Annei Magnani i se aude din piaţă
glasul fenomenal.

sculpturi întunecate şi stranii
prietenii tăi joacă fotbal
pe ruinele Marelui Imperiu:
se mai îmbrăţişează se mai trosnesc

serile intră în spital fură radioul bătrînului
paralitic (şi bine-i fak). să scuipăm
pe adulţii aceştia proşti,

să-i furăm şi să-i linguşim
ei care toată viaţa nu au
realizat nimic altceva

decît să îşi pună sufletele
într-o ecuaţie de gradul trei
într-o terţină dantescă

să-i furăm şi să-i linguşim
pe proştii aceştia mari
care nopţile ne leagă de pat

ca să nu fugim cumva acasă la Mamma Roma
să nu visăm gleznele de bronz
ale Fetei Ăleia ce se împreună ca iepurii

ca să nu demarăm cu scuterul
pe arterele largi ale metropolei
în căutarea bunului Dumnezeu

rătăcindu-ne degetele în părul
de smoală al Brunei în ierburile aspre
peste greierii care ţîrîieţîrîie nebuni

miercuri, 28 octombrie 2009

Victor Ieronim Stoichiţă: “Vezi?”

Nu, nu este o carte adresată orbilor sau celor cu deficienţe optice, ci un ghid de doar 110 pagini, dar extraordinar de substanţial, necesar pentru înţelegerea picturii adresat oricărui iubitor de gen. Stoichiţă, autor al impresionantelor studii de critică şi istorie a artelor plastice precum Pontormo şi manierismul, Efectul Don Quijote, Carnavalul lumii, Creatorul şi umbra lui sau Scurtă istorie a umbrei, este criticul care m-a învăţat cu adevărat să descifrez mecanismele interne ale unei imagini picturale, energia ei intrinsecă, fără să recurg la liricizări pedante sau artificioase, aşa cum se întâmplă de multe ori când se analizează o operă plastică. Trebuie să ştiţi că atunci când un personaj stă cu spatele la privitor, nu este altceva decât un mod de a-l dedubla pe acesta din urmă (cazul celebrelor tablouri ale lui Dali sau ale lui Magritte, de pidă!) ; figurile-spectator, numite şi "figuri-ecou", reprezintă o oglindire a actului însuşi de contemplare iar atunci când în câmpul optic al figurii se interpune un obstacol de tip grilaj, oblon, draperie sau chiar ceaţa ori aburul de locomotivă, acesta este un mod plastic de a tematiza privirea însăşi: o privire îngrădită, o discretă contestare vizuală a narativităţii picturale clasice în favoarea unei variante profund subiective asupra lumii. Prin caracterul “reflexiv şi dialogic”, pictura impresionistă specializată în ipostazierea actului însuşi de a privi marchează o binecunoscută schimbare de percepţie vizuală prin fragmentarea imaginii pe retină în funcţie de lumină şi devine, astfel, un act cultural. Din această perspectivă a tabloului ca “intrigă vizuală” sunt analizate lucrări celebre ale unor artişti precum lui Edouard Manet, Edgar Degas, Berthe Morisot, Claude Monet sau Gustave Caillebotte.
Iată cât de rapid se pătrunde în intriga vizuală a unui tablou aparent simplu, Calea ferată al lui Edouard Manet:
Titlul anunţă ceva ce nu se regăseşte în tablou. Nu în sensul că nu ar exista calea ferată, imaginea ei însă este voalată, ascunsă, făcută inaccesibilă. În zona de tensiune dintre ceea ce afirmă titlul şi ceea ce (nu) arată tabloul trebuie să caute privitorul sensul acestei picturi.” Cartea conţine toate reproducerile, majoritatea în culori, a operelor pe care Stoichiţă le analizează în detaliu.

miercuri, 21 octombrie 2009

Colocviile Revistei Transilvania - ediţia a şasea



            Revista Transilvania organizează cea de-a şasea ediţie a Colocviilor sale,  la Sibiu, între 23 şi 24 octombrie 2009, la Librăria „Humanitas”. Anul acesta, pe lângă deja tradiţionalele seri de poezie,  programul Colocviilor cuprinde o dezbatere cu tema Corespondenţa literară.
      Program

    Vineri, 23 octombrie:
    - ora 18: Lansarea volumului Basmul Prinţesei Repede-Repede, de Emil Brumaru şi Veronica D. Niculescu. Prezintă  Bogdan Creţu, Radu Vancu, Dragoş Varga.
    - ora 19: Seară de poezie cu Emil Brumaru, Mihail Vakulovski, Şerban Axinte, Ştefan Manasia.

    Sâmbătă,  24 octombrie:
    - ora 11: Simpozion şi masă rotundă cu tema Corespondenţa literară. 
    - ora 13: Prezentarea numărului special al Revistei „Transilvania” dedicat temei Colocviilor, Corespondenţa literară.
    - ora 1330: Premiile Revistei „Transilvania” pe anul 2009.
    - ora 19: Seară de poezie cu Ioan Es. Pop, Andrei Bodiu, Constantin Acosmei, Ovidiu Nimigean.

Participanţi:

Constantin ACOSMEI (Iaşi), Şerban AXINTE (Iaşi), Dumitra BARON (Sibiu), Ovidiu BARON (Sibiu), Andrei BODIU (Braşov), Mircea BRAGA (Sibiu), Rodica BRAGA (Sibiu), Emil BRUMARU (Iaşi), Bianca BURŢA CERNAT (Bucureşti), Paul CERNAT (Bucureşti), Dumitru CHIOARU (Sibiu), Cosmin CIOTLOŞ (Bucureşti), Bogdan CREŢU (Iaşi), Mihai CURTEAN (Sibiu), Silviu GUGA (Sibiu), Leonte IVANOV (Iaşi), Ştefan MANASIA (Cluj), Angelo MITCHIEVICI (Constanţa), Veronica D. NICULESCU (Sibiu), O. NIMIGEAN (Iaşi), Ioana PÂRVULESCU (Bucureşti), Ioan Es. POP (Bucureşti), Daniela POPA (Sibiu), Andrei TERIAN (Sibiu), Cornel UNGUREANU (Timişoara), Mihail VAKULOVSKI (Braşov), Radu VANCU (Sibiu), Dragoş VARGA (Sibiu), Ioan RADU VĂCĂRESCU (Sibiu), Joachim WITTSTOCK (Sibiu).

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Poemul de sâmbăta asta (27)

Despre poetul despre care-i vorba azi am auzit încă de acum vreo zece-doisprezece ani, de la Mircea Ivănescu. Numele lui, suficient de urmuziano-ionescian încât să-ţi rămână din prima-n minte, eram sigur că nu-l văzusem nicicând, nici în vreo revistă literară, nici pe coperta vreunei cărţi. Ceea ce făcea cu atât mai frapantă aprecierea cu care M.I. se pronunţa despre poezia arădeanului Haş (căci aşa se numeşte; cred că sunteţi de acord cu mine că lui Ionescu, dacă nu chiar şi lui Urmuz, i-ar fi plăcut un poet desemnabil prin hipersemantizabila literă H, cu asociaţii atât de profuze!); şi nu numai despre poezie - Petru M. Haş începuse chiar şi un doctorat despre poezia lui Mircea Ivănescu, scris, se pare, dar nu şi susţinut.
Aşa că m-am bucurat cu atât mai tare când, în tabăra de la Săvârşin de anul ăsta, Vasile Leac mi-a adus din partea poetului Haş o antologie apărută recent la Brumar (cu titlu care nu-mi place - "Lectura de apoi"), cuprinzând aproape toate volumele publicate de el, intruvabile altfel. Şi, ca să compensez cât de cât, pe măsura micuţelor puteri ale blogului nostru, excesiva discreţie a acestui poet pursânge, aşezat chiar de postfaţatorul Caius Dobrescu printre poeţii "de liga întâi" (discreţie de care, parţial, şi el e responsabil - cronica literară ţinută la "Arca" nu ţine loc de poeme publicate în reviste sau de volume apărute la edituri mai vizibile!), o să postez în sâmbăta asta trei poeme.

Aşadar, Petru M Haş

Despre dialog

Constatând că treburile sunt aşa de-ncurcate, poetul hotărî
într-o
bună zi să interpeleze puterea.
Imaginându-şi apoi punct cu punct dialogul său cu puterea,
în
cele
din urmă fu nevoit să-şi dea singur seama că la un astfel de
dialog
puterea n-are cum face faţă.

Cum mi-ar sta mie cântând o oră şi jumătate pe zi, dimineaţa

Îmi dau târcoale prin cameră,
ascultând vocile cartierului, mahalalei.

Ăştia-ntr-o seară,
aşa-ntr-un asfinţit, chiar au să vină
ca să mă devore,
vorbind una-alta, râzând.

Pe urmă-mi zic, Doamne, cum mi-ar sta mie cântând
o oră şi jumătate pe zi, dimineaţa:
HARE KRISHNA HARE KRISHNA
KRISHNA KRISHNA HARE HARE
HARE RAMA HARE RAMA
RAMA RAMA HARE HARE? 'n timp ce
ăstora probabil să nici nu le dea prin cap
vreo metodă de meditaţie, iar sufletul lor
va cădea-n cele mai haioase neamuri
(plante & animale); gata să jubilez la
ce de mai floră şi faună-n
cele din urmă.

Oh, Vyasa,
bătrân şi prost cum sunt
să mă dedau şi la versuri. Doar sinele hărăzit
stă şi se uită la mine, numai piele şi os, stă şi se uită la mine.

O destăinuire a doctorului t.p.

Puteam să fiu un romancier, chiar un
poet, în sfârşit, dacă scriam un roman.
Însă mi-e frică, mi-e frică...
Trebuie să fac şi eu aşa, în fine,
un pas energic în viaţă.

Am fost un tip orgolios, foarte
orgolios, chiar mândru.
Foarte blând desigur, nici nervos, nici feroce.
Vreau să zic, o bestie. Puteai să faci orice
cu mine, dar
eram provocat de ei.

marți, 13 octombrie 2009

A.C. Grayling, "Wittgenstein"

Eu unul tot nu ştiu ce-mi place mai mult şi mai mult la Wittgenstein: cărţile lui despre cum se poate gândi cu propoziţiile şi frazele, în care logica e trăită cu o fervoare mistică, sau viaţa lui, atât de rocambolescă, încât numai biografiile lui Diogene şi Empedocle din "Despre vieţile şi doctrinele filosofilor" îi pot sta alături. Diogene Laerţiu cred că ar fi fost fericit să şi-o poată imagina: filosoful nostru e fiul unuia dintre cei mai bogaţi oameni, dacă nu chiar cel mai bogat, din cel mai puternic imperiu al vremii. Tatăl lui alege să-şi educe copiii el însuşi până la paisprezece ani, însă rezultatele sunt dezastruoase, încât nici o şcoală bună nu-l mai acceptă pe W. Ajunge astfel elev la o şcoală de provincie, unde e coleg cu un viitor tiran, Adolf H., care va scrie că n-ar fi ajuns să-i deteste într-atât pe evrei dacă n-ar fi fost coleg cu fiul unuia dintre cei mai bogaţi evrei din imperiu, meprizabil prin pretenţiile lui de superioritate a minţii. A plecat după trei ani şi din şcoala aceea, trecând în imperiul briţilor, unde s-a dedicat de unul singur studiului zmeelor şi zborului. A fost remarcat aici de unul dintre cei mai importanţi filosofi ai vremii, care a văzut în el principalul lui discipol; însă, taman când ar fi putut rămâne profesor la Universitate, pleacă în ţinuturile boreale, îşi construieşte o colibă şi trăieşte acolo aproape doi ani, scriind (la douăzeci şi ceva de ani) singura carte publicată în timpul vieţii, Tractatus Logico-Philosophicus . Izbucneşte cel mai mare război al lumii de până atunci; W. părăseşte coliba şi se înrolează în armata imperială, ca mecanic, şi e luat prizonier. La sfârşitul războiului, îşi dăruieşte averea uriaşă fraţilor şi surorilor lui, spunând că, de vreme ce erau deja bogaţi, banii nu aveau cum să-i mai corupă, şi trăieşte apoi o viaţă aproape ascetică. Publică în 1921 "Tractatus"-ul şi, convins că a spus totul despre filosofie, renunţă la ea şi se face învăţător. După şase ani, silit să demisioneze din cauză că era prea sever, ajunge grădinar la o mănăstire. Trec alţi trei ani; filosoful cel important din ţara briţilor îl aduce la Universitate, echivalând Tractatus-ul cu doctoratul în filozofie (unul dintre referenţi va scrie: "Tractatus-ul este lucrarea unui geniu, dar altminteri satisface cerinţele pentru un doctorat în filosofie"). Peste puţini ani pleacă în URSS, unde se pare că ar fi vrut să fie primit colhoznic (unii spun că atunci ar fi fost racolat ca spion comunist). Petrece după aceea încă un an în coliba din ţinuturile boreale. Izbucneşte al doilea război şi se înrolează ca brancardier. După doi ani de la sfârşitul războiului, demisionează şi se retrage la o cabană din Irlanda. Pentru ca, după alţi patru ani, să moară de cancer.
Mi se pare numai mie, sau chiar există o logică riguroasă dincolo de haosul ăsta? Sau poate chiar în el?

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Poemul de sâmbăta asta (26)

M-au cam indispus ilustraţiile (frumoase în sine) lui Mircia Dumitrescu la basmul scris de Vera Niculescu şi Emil Brumaru. Sunt prea explicit decoltate, prea apropric condimentate. Sunt convins că artistul, auzind că e vorba despre Emil Brumaru, a conchis că musai e vorba de ceva pornolirism (cu termenul poetului însuşi) şi a acţionat în consecinţă. Ei bine, tocmai reflexul acesta al asocierii lui Emil Brumaru cu poetul din ”Plai cu boi”, şi numai cu acela, mă indispune. Aşa că, pentru săptămâna asta, am ales un text cum nu se poate mai antipornoliric, de un cinism inocent care ar merita să fie marcă înregistrată Brumaru cel puţin la fel de mult ca poemele pornolirice (frumoase şi ele, nu-i vorbă!, dar prea vedetizate).

Aşadar, Emil Brumaru, Cântec naiv:

Un peşte mic şi foarte trist,
Din heleşteul contelui,
S-a-ndrăgostit de-un ametist
De la inelul contelui.

Şi-ntr-o caleaşcă a sosit
Să ceară mâna contelui,
Dar refuzat şi-adânc jignit
Muri sub ochii contelui.

Atunci un falnic servitor,
Din ordinele contelui,
Îl prepară cu cimbrişor
Pentru motanul contelui.

vineri, 9 octombrie 2009


Feminimalism: copacul hăcuit

M-a pus pe gânduri faptul că automutilarea poate să semene chiar şi unei...femei supraponderale, imagine perfectă a lipsei de măsură:
"Când văd un om cum îşi hăcuieşte cu bună ştiinţă ramuri întregi din sine de dragul culturii ca să-şi concentreze toată puterea într-una singură, îmi dau seama că dacă reuşeşte va ajunge la fel de vulgar ca femeile grase din bâlciuri; iar dacă nu reuşeşte, nu va fi decât un mutilat demn de milă."

(W.N.P. Barbellion)

marți, 6 octombrie 2009

O carte într-o... perifrază

Cineva ne-a atras atenţia că nu respectăm convenţia propusă prin numele blogului. E adevărat că, în loc de O carte într-o frază, a ieşit de cele mai multe ori O carte într-o... perifrază. Cum eu mă ocup mai mult de ekphrasis-uri, m-am gândit că m-aş preta de minune la economia de cuvinte -cum de nu mi-a trecut prin cap lucrul ăsta mai repede?! Gata, că iar mă lungesc: o postare într-o frază. Nici măcar carte. Poate aşa îl îmbunăm pe anonimul supărat.


Ştiu ce ascunzi în mâini. Ştiu că nu mai ai faţă. -Sartre

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Poemul de sâmbăta asta (25)

Dacă tot m-a numit Emilian Galaicu-Păun "un nou Sfântul Augustin de Cartier", mi-am zis că ar fi cazul să postez un poem de cartier, scris de unul dintre cei mai buni patru-cinci poeţi optzecişti.
Iată-l:

Alexandru Muşina, Cartierul nostru

Noi, de cînd ne ştim, am fost aici, în cartier. Blocurile le-au ridicat străbunii noştri, le-au reparat bunicii noştri, părinţii noştri le-au zugrăvit de cîte ori a fost nevoie: dinafară, pe dinăuntru, casa scărilor, holurile, bucătăria, camerele, baia. Tot ei au montat antenele de pe acoperişuri.
Cartierul ăsta e-al nostru. De cînd ne ştim, locuim aici, îi cunoaştem toate aleile, parcurile, subsolurile, ţevile de apă rece şi caldă, tomberoanele, gurile de canal. Ne-am născut cu ele. Nu le ia nimeni de-aici, nu le dăm nimănui.
Cartierul e-al nostru: noi ne-am rupt picioarele în gropile de pe trotuar, pe noi ne-au muşcat cîinii şi ţînţarii, pe noi ne-a durut burta de la apa de la robinet. Noi am transpirat vara, noi am dîrdîit iarna, noi am păşit prin băltoace, prin fleşcăraia de zăpadă cu sare, pe noi ne-au stropit maşinile cu noroi, noi am mirosit gunoaiele neridicate cîte o lună...
Ale noastre sunt băncile rupte, ale noastre leagănele ruginite din parc, ale noastre mesele de ciment, pe care jucăm table şi şah de cînd ne ştim, ale noastre straturile cu flori din faţa blocurilor, ghena de la fiecare scară, liftul cu oglinda spartă, zidurile pline de grafitti, ale noastre-s parcările şi chioşcurile de ziare, terasele, crîşmele, cinema "Favorit", ale noastre-s capacele de la canalizare şi stîlpii de lumină, ale noastre au fost şi vor fi în veacul vecilor.
Cartierul e-al nostru. Nu-l dăm nimănui, nu-l vindem nimănui. El e casa noastră. Aici sunt rădăcinile noastre, strămoşii noştri. De mii de ani suntem aici.
"Fuck the strangers! Muie la ţărani!"

Administrare

Statistici (Vizitatori unici)


"Fără speranţă" (1) "Ghimpl-netotul şi alte povestiri" (1) "Jurnalul unei fete greu de multumit" (2) "Mireasa cu şosete roşii" (1) "Muzeul negru" (1) "negru la albino" (1) "Speranţă abandonată" (1) "Steaua Sudului" (1) "Trei într-o barcă" (1) ”Zbor în bătaia sageții” (1) 47 Îngeri de catifea (1) A.C. Grayling (1) Adela Greceanu (1) Alexandru Muşina (1) Ana Dragu (2) anabasis (1) analogii (1) Andreas Wenning (1) Andrei Oişteanu (1) Angela Marinescu (1) Anii (1) Antologie de poezie şi proză (1) arhitectură ambiental-ecologică (1) arhitectură ambientală (1) Arta Romanului (1) Barbellion (1) Baronul din copaci (2) Basmul Prinţesei Repede-Repede (1) blogosfera (1) blogul de aur (1) Bohumil Hrabal (1) Caitlin Thomas (1) Caius Dobrescu (1) Cartea neliniştirii (1) Cartea tuturor intenţiilor (1) Casele din copaci (1) Centaurul (1) chirnoagă (1) Chris Tanasescu (1) Chrisots Yannaras (1) Claudiu Komartin (2) Club ASTRA (1) Compromisul (1) Conacul (1) Confesiuni (1) Constantin Virgil Bănescu (1) D. Iacobescu (1) Dan Coman (3) Daniel Bănulescu (1) Diana Geacăr (1) Don DeLillo (1) Dylan Thomas (1) ekphrasis într-o frază (1) Ellias Canetti (1) Emil Brumaru (3) Eminescu (2) eros (1) exercitiu de analogie (1) experiment misogin (1) Fântâna lui Julien Ospitalierul (1) feminimalisme (1) Fernando Pessoa (1) filip florian (1) Florin Partene (2) frază despre automutilare (1) Fric (1) Friedensreich Hundertwasser (1) Friedrich Nietzsche (1) Garcia Marquez (1) Gellu Naum (2) Generalul în labirintul său (1) Georgia O' Keefe (1) Gherasim Luca (1) Ghiorghios Seferis (1) Goya (1) Grigore Leşe (1) Horia Roman Patapievici (1) Humanitas (1) Ilarie Voronca (1) Ioan Es. Pop (1) Ion Mircea (1) Ion Monoran (1) ion mureșan (1) Ion Mureşan (3) Ion Negoițescu (1) Ion Zubaşcu (1) Isaac Bashevis-Singer (2) Istoria criticii literare moderne (1) Italo Calvino (1) Iustin Panţa (1) J.J. Rousseau (1) J.M.G. Le Clézio (1) Jeni Acterian (2) Jerome K. Jerome (1) John Berryman (2) John Updike (1) Joseph Brodsky (1) jugendstill (1) Jules Verne (1) jurnal (3) kafka (1) Kiran Desai (1) Lady Lazarus (1) lansare (1) Lawrence tree (1) Leapşă literară (1) Leonid Dimov (1) librăria "Constantin Noica" (1) Limba salvată (1) Liviu Rebreanu (1) loc ideal de refugiu (1) Lucian Raicu (1) Mandiargues (1) Marcin Swietlicki (1) Mariana Marin (2) Marin Mălaicu-Hondrari (2) Mario Vargas Llosa (1) Marius Ianuş (1) Martin Woodside (1) Matei Călinescu (1) Matei Milu (1) Mă numesc Roșu (1) memorii (1) metamorfoza (1) Mihai Eminescu (2) Mihai Ursachi (1) Mihail Medrea (1) Mihail Sebastian (2) Milan Kundera (1) Mircea Cărtărescu (2) Mircea Dinescu (1) mircea ivanescu (1) Mircea Ivănescu (5) Mircea Vulcănescu (1) Moscova - Petuşki (2) Nadejda Mandelştam (1) Nichita Stănescu (4) Nora Iuga (1) O. Nimigean (2) Orhan Pamuk (1) Osip Mandelştam (2) Pampers (1) Pantaleon si vizitatoarele (1) Paul Celan (1) Peştişorul de aur (1) Peter Beagle (1) Petru Aruştei (1) Petru M. Haş (1) poemul de sambata asta (4) Poemul de sâmbăta asta (54) poetii arabi din Spania (1) poeţi mistici (1) poezie (5) poezie italiană din secolul XX (1) poezie populară (1) Praga. (1) premii (1) Previati (1) Probleme personale (1) prozatori cehi (1) proză (2) Radu Vancu (2) recital de poezie (1) remedii contra "uscăciunii preajmei" (1) René Wellek (1) Reverenţa (1) Revista Transilvania (2) roman (13) Romulus Bucur (2) Saadi (1) Salvador Dali (1) Sandro Penna (1) Sara (1) sartre (1) satira (1) Serghei Dovlatov (1) Sibiu (1) Simona Constantinovici (1) Sorin Ilfoveanu (2) spatiu privat (1) Stau in cerdacul tau (1) stilizare (1) Straja Dragonilor (1) Ştefan Agopian (2) Ştefan Aug. Doinaş (1) Ştefan Manasia (1) Teodor Dună (1) The Ship (1) trubadurii (1) Tudor Arghezi (1) Un loc plăcut şi numai al lor (1) Vecinătăţile (1) Venedikt Erofeev (2) Veronica D. Niculescu (1) Victor Ieronim Stoichiţă (1) Vintilă Ivănceanu (1) Virginia Woolf (1) Vlad Moldovan (1) Wittgenstein (1) Zarvă în livada de guave (1)

  ©O carte într-o frază - Template by Dicas Blogger.

SUS