Marquez, Generalul în labirintul său
Romanul este inspirat de personalitatea lui Simon Bolivar şi urmează linia ultimei sale călătorii pe fluviul Magdalena. Este o călătorie de plecare, din ţară, de la putere şi din viaţă, prin care personajul pare să încerce o îndepărtare de politică, fără a reuşi. Perceput fie ca marele erou al Americii Latine, fie ca un pierde-vară (i se spune Târâie-Brâu), generalul este un om plin de contraste. Firav, îmbătrânit prematur, este capabil să se bucure încă de viaţă, să reacţioneze violent, să contemple, să dea ordine precise, să vagabondeze cu piciorul şi cu mintea în toate direcţiile. Plecarea generează şi un al doilea plan, la care Marquez se pricepe atât de bine, cel al rememorării. Cotidianul, cu bucuriile şi tristeţile sale, este dublat de incursiuni în trecut, în acel labirint al vieţii din care personajul nu mai ştie sau nu mai vrea să iasă. Însoţit de cel mai fidel slujitor al său, Jose Palacios, care, pe lângă faptul că-i cunoaşte foarte bine tabieturile, este şi un fel de memorie de rezervă a generalului, bătrânul comandant îşi dă seama, la fiecare pas, că a lăsat urme peste tot şi că poate rechema la lumina zilei întâmplări petrecute cu zeci de ani în urmă. Risipitor în iubire, generalul are totuşi o iubire ce revine, periodic, Manuela fiind marea dragoste datorită îndrăznelii şi a puterii sale de a se impune în faţa nenumăratelor (sau număratelor, pentru că atât generalul, cât şi Jose Palacios, pot face un calcul aproximativ, totuşi) sale aventuri. Plecarea de la putere nu reprezintă o ruptură definitivă, pentru că generalul priveşte tot timpul înapoi, aşteptând veşti şi păstrând încă speranţa unei reveniri, ale cărei condiţii ideale nu este însă capabil să le definească. Fiecare nou răsărit de soare aduce atât un îndemn de continuare a călătoriei, cât şi imboldul unei întoarceri. Luciditatea şi agonia se întretaie neîncetat, în căutarea unor înţelesuri noi, repetând trăiri vechi, scene ale unei vieţi cât se poate de pline. Deşi pare să aibă nenumărate ieşiri, labirintul duce, iremediabil, spre moarte.