Ion Mureşan, 3 în 1
Ei, da: fraza din seara asta e într-atât de hrăpăreaţă, într-atât de pofticioasă la delicatesurile din textele poetului despre care e vorba, că o singură carte a lui nu i-ar ajunge nici pe-o măsea. Şi atunci am zis să-i fac pe plac - dacă tot am maltratat frazele de până acum, obligându-le să fie mai obeze decât prevedea pariul blogului, ar fi cazul să mai fac şi pe generosul. Pe cale de consecinţă, fraza de mai jos e despre trei cărţi (de fapt, două şi un sfert) ale lui Ion Mureşan: "Cartea de iarnă", "Poemul care nu poate fi înţeles" şi "Paharul" (care cuprinde doar un poem lunguieţ, de asta am zis că e numai un sfert de carte).
Aşadar: clamând din capul locului, adică din titlurile înseşi, că scrie cărţi de iarnă, prin urmare reci, geroase chiar, şi poeme care nu pot fi înţelese, Ion Mureşan ţine să se contrazică punctual (şi bine face): pe de o parte, scrisul lui nu are nimic din ermetismul glacial, edificat adică de versuri complicate şi transparente precum cristalele de gheaţă, al familiei Mallarmé-Valéry-Jorge Guillén, ci, cu totul dimpotrivă – tot complicată, dar de complicaţia fluidă a flăcării, poezia lui e de o infailibilă ardenţă, venită din zonele toride, din deşerturile febricitante în care sunt posibile şi ecstaza, şi convorbirile cu diavolul (şi cârciuma „Europa” din "Convorbirile cu diavolul" e un deşert, pentru că orice crâşmă bună e şi asta: un deşert camuflat de butaforia convivialităţii). Prin urmare, lucrurile stau cu totul altfel în poezia lui Mureşan decât am fi zis luându-ne după titlurile cărţilor între tartajele cărora se află ea cuprinsă: nu un intelectual scrobit şi factice, glacial şi hermetic, abstras şi raţiocinant până dincolo de limitele înţelegerii, ne vorbeşte din cărţile cu pricina, ci un ins care, dedat celor lumeşti, retras în cârciumă precum eremiţii în deşert, bea alcoolul ca pe apa sfinţită şi trece dincolo de prejudecata realităţii, în adevărata împărăţie, în care nimic nu-i prea mic pentru a fi metafizic şi nici o viziune nu-i atât de burgheză încât să nu se lase stropită cum se cuvine cu alcool în timp ce e preschimbată în cuvinte. Prin urmare, Ion Mureşan este un poet mistic, şi nu de ici de colo. Nu un fericit San Juan de la Cruz, dar batâr un Bine Dispus Ion de la Cluj. A cărui poezie m-a făcut să văd definitiv altfel şi alcoolul, şi remuşcarea. Oare se cere altceva poeziei?
4 Comentarii:
ion muresan e pe lista mea speciala cu poeti de negasit. din pacate. si nu e scurta lista aia. ma multumesc cu ce gasesc pe net si jinduiesc la o carte, mai ales dupa ce citesc asa o cronica de indragostit ca cea de mai sus :)
:)
Dac-ar avea o adresa postala primita fie pe mailul blogului, fie pe rvancu@yahoo.com, indragostitul ti-ar expedia prin posta xerocopii dupa obiectul amorului sau.
eeei, eu iau in serios astfel de propuneri, sa stii :):):)
Pai nu prea am primit mail, asa ca nu stiu cat de serioasa ti se pare propunerea... :)
Trimiteți un comentariu