Ellias Canetti, Limba salvată

Prima din seria cărților autobiografice ale lui Canetti, Limba salvată impresionează printr-o abilă simplitate a scriiturii, care permite trepte diferite de înțelegere, în funcție de gusturi sau de nivele de receptare. Copilăria și prima parte a adolescenței sunt văzute diacronic, prin intermediul unor povestioare care pot fi citite, în mare parte, și independent. Pe măsură ce lectura avansează, descoperi felul în care copilul înțelege viața, vezi reperele care îi influențează decisiv formarea personalității, observi oamenii care contribuie la educarea sa. Tatăl, pe de-o parte, are o abordare prietenoasă, tolerantă, asta şi ca reacţie la duritatea cu care fusese tratat de propriul tată, bătrânul afacerist Canetti. Preocupat numai de afaceri, bunicul lui Ellias înţelege că toţi fiii şi nepoţii săi trebuie să urmeze aceeaşi cale, deschizându-şi magazine prin mai multe ţări europene. Neînţelegător în privinţa pasiunii pentru vioară a fiului său, îi refuză cu brutalitate alegerile. Când se hotărăşte, în sfârşit, să scape de influenţa sa plecând din Bulgaria natală în Anglia, tatăl lui Ellias este blestemat şi, în mod ciudat, chiar moare la scurt timp după aceea. Mama are, la rândul ei, preocupări artistice, teatrul fiind, se pare, un ingredient de bază al fericirii sale maritale. Are însă o viziune mult mai dură în privinţa educaţiei şi aplică, de multe ori. metode radicale, cum se întâmplă cu învăţarea limbii germane prin repetarea mecanică a unor expresii sau propoziţii. Citeşte împreună cu Ellias şi discută pe marginea lecturilor, cultivându-i dragostea pentru literatură, îl ajută să-şi dezvolte o înţelegere subtilă a realităţii, însă îi întrerupe brusc visul unei eterne stabilităţi, spunându-i că e prea efeminat, că nu înţelege nimic din realitate şi că trebuie să-şi părăsească micul paradis pentru a învăţa să supravieţuiască de unul singur. O carte cu numeroase călătorii, o copilărie fragmentată, cu vise întrerupte, o limbă ameninţată cu tăierea dacă nu va păstra discreţia şi alte limbi, învăţate firesc, dar uitate, sau memorate mecanic şi păstrate pentru toată viaţa.