Poemul de sâmbăta asta (44)
Ei, de vreme ce Avangarda-Cea-Despre-Care-Academia-Zice-Că-N-a-Dat-Capodopere a plăcut, hai să citim azi încă o Capodoperă-Care-Infirmă-Regula (ca orice capodoperă, de fapt, nu?).
Aşadar, Ilarie Voronca, Hemoragie, ascensiune (Peter Schlemihl, VII)
Lângă armele voastre, oameni neînduplecaţi,
Lângă vulturii voştri, pe care i-aţi dresat să sfâşie plămânii
Oricărui aducător de flăcări, e umbra mea între munţii aplecaţi,
Atenţi spre oraşul încleştat sub cătuşele pâinii.
Dar vă spun: chiar dacă m-aţi răscoli până în cele mai adânci măruntaie,
Cum ai sparge o vioară ca să găseşti în ea cântecul,
Sau o oglindă în dosul căreia ai vrea să desluşeşti imaginile,
Nu veţi putea atinge viziunea din mine.
Prin dimineaţa care-şi deschide o arteră
Cu ceaţa adunată în funduri de eprubete,
Cu sufletul care-n carne, ca-ntr-o cămaşă de forţă,
Se zvârcoleşte, zgârie, ar vrea să se elibereze,
Şi voi muşcând zăpada sau muşcându-vă între voi
Ca nişte câini înhămaţi la sania urcând spre care viscol?
Călăi sau fraţi, iată-mă, păşesc printre voi,
Şi nu ştiu ce-mi înfigeţi în omoplat: un pumnal sau o aripă.
Postări
Da, da, neînduplecată şi ne'în'duplicată! :)
@Radu Vancu: Cînd citesc poemele pe care le alegi pentru sîmbete, mă întreb de ce nu mi-am petrecut tot timpul de pînă acum citind poezie : )
Alexandru, dacă aş fi un fundamentalist al poeziei, ţi-aş putea răspunde că a fost nevoie să citeşti atâtea înainte de a te întoarce la poezie pentru că aşa se ajunge şi la înţelegerea Textului sacru - după odisei şi căutări ale timpului pierdut (prin miriade de alte texte şi contexte) care-ţi deschid încet-încet ochiul dinlăuntru.
Însă, fiind eu eu ecumenist, aş conchide mai degrabă că, de fapt, niciodată nu te-ai depărtat de poezie - găsindu-se ea peste tot, nu doar în poemele propriu-zise, dar şi în proză şi eseu, în fizică şi-n biologie, în film şi-n fotografie, în cele ce sunt azi şi-n cele ce mâine vor râde la soare :)
(Într-un fel, eventuala decizie a cuiva de a nu mai citi niciodată poezie, sub nici o formă, e tot un soi de poem - un poem al abstinenţei, al unui tip de pasiune negativă pentru poezie care nu-l face pe abstinent mai puţin intoxicat decât pe alcoolicul abstinent - a cărui minte, spune teoria, e definitiv amprentată de drogul iubit-abhorat. Graţie? Pedeapsă?
Ah, ce ecumenist cu reverii fundamentaliste mă dovedesc... :) )
: )))) Radu, iti multumesc pentru generoasele circumstante atenuante pe care mi le gasesti. Daca as face o combinatie intre argumentul fundamentalist si cel ecumenist, as zice ca da, uneori poate intuiesc ca poezia e-n toate, in holda-ntreaga si-n bobul marunt, dar nu ma mai multumesc cu intuitii trecatoare si bijbiieli la limita ereziei, cind stiu ca stiinta dupa care tinjesc sta scrisa in Textul sacru si in unele comentarii pe marginea lui : )
As adauga un argument soteriologic : poezia fiind, evident, o tehnica de salvare a speciei, ar trebui sa lucrez cu mai multa harnicie la salvarea proprie, citind poezie. Or, daca numar cite pagini de politici publice prozaice citesc pe zi, nici in eventualitatea apocatastazei nu cred ca mai am sanse de salvare. Sigur, paginile-alea prozaice nu le citesc cu pistolul la timpla : ) Cind nu citesc poezie cit as vrea, simt cum distinct in adinc ma stultific-abrutizez-desensibilizez.
Si in fine, cind citesc poezie, simt ca reusesc cumva "sa tin pasul cu mine" (fur o expresie pe care Adela Greceanu o folosea in privinta scrisului).
Tout ça pour dire ca ma bucur mult ca o sa te citesc pe "biographia litteraria" : )
Ah, Alexandru, dar nu ţie-ţi găseam circumstanţe atenuante, ci mie! :)
Iar ştim noi cine citea codul civil, şi tot în poezie se afla. Iar politicile publice sunt, cred, o lectură ceva-ceva mai lirică... :)
(Iar apocrifele & heterodoxiile nu se poate să nu le preferi - în ele cresc, e drept, şi fructe otrăvitoare, dar cu ce barocării de culori şi arome, intruvabile în severele purităţi ortodogmatice!) :)
(Radu, sigur ca-mi plac. Mi se pare ca "Textul sacru" include si apocrifele si ereziile, poezia avind o mare capacitate de metabolizare a avangardelor si heterodoxiilor de tot felul - mai mult nu stiu sa spun, din motivele aratate mai sus : )
(a, si codul civil e du gâteau pe linga politicile-alea ale mele : )
(Aşadar, să-nţeleg că politicile publice sunt nu cod civil, ci de.a dreptul cod penal? Brrr... :) )
Va rog sunt disperată cine imi poate scrie rezumatu cartii jules verne steaua suduluil pe e-mailul meu care este : bibi_anca11@yahoo.com ! Va rog ajutati-mă
Trimiteți un comentariu