luni, 15 februarie 2010

Jules Verne, "Steaua Sudului"

Unii consideră asta lectură uşoară sau se mulţumesc să încadreze scrierile lui Jules Verne în categoria cărţilor pentru copii, eventual pentru adolescenţi. Văzând formatul cărţilor editate acum de Adevărul Holding, mi-am amintit de numeroasele dispute generate de Jules Verne într-o micuţă bibliotecă locală pe care o frecventam cu mulţi ani în urmă. Era cam toată colecţia acolo, în fişele bibliotecii, toată lumea ştia asta, însă cu greu găseai vreun volum disponibil şi se vorbea, printre cititori, despre adevărate aranjamente sau comploturi. Cei mai împătimiţi cititori ai lui Jules Verne erau, culmea, adulţii şi dacă plecau cu o carte acasă erau în culmea fericirii, o fericire atât de mare, încât de multe ori uitau să o returneze. Printre cititorii cu experienţă, unii sunt atât de rafinaţi, încât recitirea cărţilor lui Jules Verne li se pare poate degradantă, alţii declară că sunt prea banale şi că nu i-ar mai putea impresiona cu nimic. Cert este că puţine scrieri, ca să nu mai vorbim de ediţii complete, mai sunt capabile să stârnească un interes aşa de mare şi rar auzi oamenii vorbind deschis despre cărţi şi recomandându-le în stânga şi în dreapta. "Steaua Sudului" a ajuns la mine de la o colegă de serviciu. De fapt, de la mama ei, care se îngrijeşte să achiziţioneze noua colecţie, pe care o citeşte chiar întreaga familie. Mai precis, o reciteşte, pentru că au deja acasă şi toate volumele din ediţia anterioară. Mă întreb câţi scriitori, indiferent de generaţie, pot stârni interesul unor familii întregi, câte cărţi trec dintr-o mână în alta, de la bunici la părinţi şi nepoţi. Câţi scriitori contemporani se pot lăuda cu astfel de performanţe?

Între cererea în căsătorie a lui Alice Watkins şi acceptul dat de tatăl tinerei, se petrec zeci de întâmplări nebănuite, au loc descoperiri ştiinţifice extraordinare - cea mai importantă dovedindu-se, ulterior, falsă -, câteva călătorii, mor câteva personaje, se stabilesc prietenii, se formează caractere puternice, unele personaje sunt ruinate, altele, dimpotrivă, se îmbogăţesc şi multe altele. Romanul este, în mare parte, similar unui basm. Cyprien Méré, tânărul chimist venit la Griqualand în vederea unor experienţe ştiinţifice, reuşeşte să se maturizeze în urma unor încercări esenţiale din care scapă cu viaţă datorită curajului, unor prieteni fideli care-l însoţesc şi care îi răsplătesc binele făcut şi, nu în ultimul rând, unor coincidenţe fericite. Destinul lui Cyprien se ciocneşte de alte zeci de destine, care-i descoperă aspecte neştiute ale vieţii, ajutându-l să se elibereze de anumite naivităţi care, în repetate rânduri, riscă să-l piardă. Dacă nu ne deranjează neapărat figura de bărbat civilizator, preocuparea superioară a francezului de a aduce lumina ştiinţei şi a culturii printre barbari, îi putem acorda încredere protagonistului, însoţindu-l în călătoria de urmărire a cafrului Matakit şi vom putea asista la domesticirea unor girafe, la uciderea unui elefant prin tăierea călcâiului cu un cuţit, la cursa negrului călare pe struţ, la păsările care îl răpesc în zbor pe Annibal Pantalacci, la târgurile cu triburile băştinaşe sau chiar la vizita peşterii minunate în care sunt ascunse bogăţiile lui Tonaia şi în care, spre deosebire de Cyprien Méré şi de Pharamond Dantès, avem dreptul să intrăm fără a fi legaţi la ochi. În fine, putem vedea cum diamantul atât de valoros furat de Matakit din mină, înghiţit apoi de struţul Dada şi recuperat, în urma unei operaţii chirurgicale pretenţioase făcută de acelaşi francez - "Grozavi mai sunt francezii ăştia!", vorba lui John Watkins - se autodistruge, separând decisiv binele de rău.
Trebuie oare să dăm în mintea copiilor ca să ne placă o asemenea carte? Aş răspunde, dar fraza aceasta ar suferi o metamorfoză riscant de neverosimilă.

20 Comentarii:

Radu Vancu spunea...

Hehe, "struţul Dada" - cred că asta i-a(r fi) plăcut lui Tzara, şi nu mai puţin lui Andrei Codrescu!
Are dreptate Ovidiu: hai să dăm în mintea copiilor!
(Ca să nu spun de-a dreptul, ca o atât de adevărată scriitoare contemporană: "Hai să furăm pepeni!")

Micawber spunea...

Jules Verne este, cred, un autor care trebuie luat cat se poate de in serios. Si chiar citit, culmea. E un clasic, in sensul zicerii ca esti clasic atunci cand te citeaza toti dar nu te (mai) citeste aproape nimeni.

Si asta nu pentru ca o personalitate ca Lucian Boia i-a dedicat recent o carte.

Daca e momentul marturisirilor, am recitit cu ceva timp in urma Insula misterioasa. Culmea e ca habar n-aveam ca au sa (re)inceapa cei de la Adevarul colectia Jules Verne. Am retrait senzatii pe care le credeam ingropate pe vecie undeva in adancimile cortexului cerebral, de prin clasa a cincea cand am citit prima data cartea asta, cu sufletul la gura.

Ovidiu Baron spunea...

Saracul Dada, in lipsa de pepeni, fura pietre pretioase... Si din nou dada, Jules Verne trebuie luat in serios. De altfel, a si fost, apare pe "O carte intr-o fraza":)

Radu Vancu spunea...

Prin urmare, dacă înţeleg eu bine, Jules Verne = dadaistul anticipaţiei ştiinţifice, iar Tristan Tzara = scientistul hazardului obiectiv. Sau?

az spunea...

jules verne, un maestru care a murit, care ar trebui sa se odihneasca in pace, de pilda intr-un sarcofag de tipul colectiei adevarul

Micawber spunea...

@ az

Nu poate decat sa ma intristeze ingustimea punctului dvs. de vedere.

Radu Vancu spunea...

@ Az: Chiar aşa de tare v-a enervat Jules Verne, încât să-l comparaţi cu... tătuca din sarcofag? :)

@ Micawber: De dragul luminosului spirit al lui Paganel, haide să nu fim trişti! :)

Ovidiu Baron spunea...

Paganel are, printre altele, meritul de a nu crede in bariere de orice fel. E drept ca a pus Japonia pe harta Americii, dar are puterea sa-si revizuiasca punctele de vedere. Si mi se pare ca nu ia ca definitive hartile trasate de altii, considerand ca adevarata harta e cea care se construieste sub ochii tai, pe masura ce calatoresti.

Micawber spunea...

@ Radu Vancu

Intristarea mea - trecatoare de altminteri - era provocata si de faptul ca al nostru coleg az este un cititor rafinat, cu care am avut nu de putine ori pe blogurile noastre discutii interesante despre carti. Iar despre aprecierile mele la adresa unor carti sau autori multe se pot spune, numai ca-s complezente nu.

Alexandru spunea...

@Ovidiu Baron: Chiar mi se facuse dor de Jules Verne. Am citit vreo trei sferturi din colectia de la editura Ion Creanga (cred), "Steaua Sudului" e printre preferatele mele. Cartile necunoscute mi le inchipui si-acuma misterioase - cum imi inchipuiam cartile din colectie pe care n-am reusit sa le gasesc ("Tinutul blanurilor", "Castelul din Carpati", "César Cascabel"...).

Cu Phileas Fogg m-am reintilnit de curind, intr-un curs cu teorii postcolonialiste - cu gustul lui pentru punctualitate si eficacitate, era vazut ca o intruchipare calatoare a economiei-lumi occidentale si imperialiste. In continuare, imi place mai mult sa ma gindesc la chestiunile de timing din povestea lui cu Mrs. Auda : )

Ai dreptate cu Paganel, si frontierele dintre limbi si literaturi sint pentru el subiective, din moment ce vrea sa invete spaniola din Lusiade : )

Ovidiu Baron spunea...

@Alexandru: "César Cascabel" cred ca e singura carte de-a lui J.V. pe care am avut-o in copilarie, nici nu mai stiu cine mi-a cumparat-o. Mi s-a intamplat, citind carti de-ale lui, sa-mi "amintesc" lucruri pe care nu le citisem niciodata. S-ar putea spune ca evenimentele evolueaza intr-un mod previzibil, uneori, dar parca tot nu-ti vine sa lasi cartea din mana. Si poate ca asta e farmecul unor astfel de lecturi sau puterea lor: sa intelegi repede ce vor sa-ti transmita, dar sa te tina totusi prizonier pana la capat.

az spunea...

@ Radu Vancu
nu domle, nu m-a enervat, ma enerveaza lipsa de alternaiva (o las asa cum am scris-o!).
Il devoram si eu pe J. V. ca orice copil cinstit. Vine insa o vreme (s-ar putea sa fie doar o criza personala, desi nu cred :) cind nostalgia copilariei (asa inteleg discutiile depre J. V. aici si acum) nu poate sa fie prizoniera doar a lui J.V. cam asta era.

@ Micawber
desi am pdv-ul ingust, nu pot sa ma gindesc doar la J.V. il resimt ca pe un monopolizator.

Radu Vancu spunea...

@ A: Aşadar, înţeleg că-i preferabilă nostalgia-prizonierul-unei-federaţii nostalgiei-prizonieră-a-unui-imperiu.
Şi zău dacă-nţeleg de ce.
Plus că nu-nţeleg de ce nostalgia ar fi o formă de prizonierat. Mie, dimpotrivă, mi se pare o evadare înspre un nostos luminos & tandru.
Dar, ce-i drept, asta-i doar o alternativă, alternaivă ca toate alternativele (ah, alternaivele...)! :)

Radu Vancu spunea...

@ Alexandru: Haha, chestia asta cu spaniola deprinsă din Lusiade îmi scăpase complet! :))))))))))))))))))

az spunea...

@ Radu Vancu
alter/nativ,
imi scapa complet fede-ratia si imperiul.
dar, nostalgia e prizonierat, probabil, asa ca o simpla opinie; ideea e ca dorinta de evadare a lui verne era cam tot ce permitea agonia unui regim, pentru un copil. atunci. nu vreau deci sa dau aceelasi loc I s azi lui J.V. Mi se pare ca nu e corect. s-ar bucura prea mult Sauron!

Micawber spunea...

@ az

Nu eu am spus ca ati avea un "pdv" ingust, ci dvs. insiva. Asta nu inseamna nicidecum ca eu as sustine sau as crede asa ceva. Nu vreau sa dezvolt mai mult decat trebuie acest subiect si nici nu vreau sa il umflu pe Jules Verne cu merite mai mari decat are. Remarc doar ca in masura in care are o creatie intinsa, diversa si subsumata unor idei bine conturate orice autor este, volens-nolens, un 'monopolizator'. Evident, am putea discuta la nesfarsit. Eu ma opresc aici.

Anonim spunea...

este plictisitor ani si am citit obligata de profa de romana

Anonim spunea...

este plictisitor am citito doar pentru un zece si nu lam primit

cristi pop spunea...

este ttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrreeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

Anonim spunea...

io pe 28 ianuarie fac 10 ani si am citit toata cartea este frumoasa si sa stiti ca nu ar strica daca ati citi si voi succes celor ce imi urmeaza sfatul

Trimiteți un comentariu

Administrare

Statistici (Vizitatori unici)


"Fără speranţă" (1) "Ghimpl-netotul şi alte povestiri" (1) "Jurnalul unei fete greu de multumit" (2) "Mireasa cu şosete roşii" (1) "Muzeul negru" (1) "negru la albino" (1) "Speranţă abandonată" (1) "Steaua Sudului" (1) "Trei într-o barcă" (1) ”Zbor în bătaia sageții” (1) 47 Îngeri de catifea (1) A.C. Grayling (1) Adela Greceanu (1) Alexandru Muşina (1) Ana Dragu (2) anabasis (1) analogii (1) Andreas Wenning (1) Andrei Oişteanu (1) Angela Marinescu (1) Anii (1) Antologie de poezie şi proză (1) arhitectură ambiental-ecologică (1) arhitectură ambientală (1) Arta Romanului (1) Barbellion (1) Baronul din copaci (2) Basmul Prinţesei Repede-Repede (1) blogosfera (1) blogul de aur (1) Bohumil Hrabal (1) Caitlin Thomas (1) Caius Dobrescu (1) Cartea neliniştirii (1) Cartea tuturor intenţiilor (1) Casele din copaci (1) Centaurul (1) chirnoagă (1) Chris Tanasescu (1) Chrisots Yannaras (1) Claudiu Komartin (2) Club ASTRA (1) Compromisul (1) Conacul (1) Confesiuni (1) Constantin Virgil Bănescu (1) D. Iacobescu (1) Dan Coman (3) Daniel Bănulescu (1) Diana Geacăr (1) Don DeLillo (1) Dylan Thomas (1) ekphrasis într-o frază (1) Ellias Canetti (1) Emil Brumaru (3) Eminescu (2) eros (1) exercitiu de analogie (1) experiment misogin (1) Fântâna lui Julien Ospitalierul (1) feminimalisme (1) Fernando Pessoa (1) filip florian (1) Florin Partene (2) frază despre automutilare (1) Fric (1) Friedensreich Hundertwasser (1) Friedrich Nietzsche (1) Garcia Marquez (1) Gellu Naum (2) Generalul în labirintul său (1) Georgia O' Keefe (1) Gherasim Luca (1) Ghiorghios Seferis (1) Goya (1) Grigore Leşe (1) Horia Roman Patapievici (1) Humanitas (1) Ilarie Voronca (1) Ioan Es. Pop (1) Ion Mircea (1) Ion Monoran (1) ion mureșan (1) Ion Mureşan (3) Ion Negoițescu (1) Ion Zubaşcu (1) Isaac Bashevis-Singer (2) Istoria criticii literare moderne (1) Italo Calvino (1) Iustin Panţa (1) J.J. Rousseau (1) J.M.G. Le Clézio (1) Jeni Acterian (2) Jerome K. Jerome (1) John Berryman (2) John Updike (1) Joseph Brodsky (1) jugendstill (1) Jules Verne (1) jurnal (3) kafka (1) Kiran Desai (1) Lady Lazarus (1) lansare (1) Lawrence tree (1) Leapşă literară (1) Leonid Dimov (1) librăria "Constantin Noica" (1) Limba salvată (1) Liviu Rebreanu (1) loc ideal de refugiu (1) Lucian Raicu (1) Mandiargues (1) Marcin Swietlicki (1) Mariana Marin (2) Marin Mălaicu-Hondrari (2) Mario Vargas Llosa (1) Marius Ianuş (1) Martin Woodside (1) Matei Călinescu (1) Matei Milu (1) Mă numesc Roșu (1) memorii (1) metamorfoza (1) Mihai Eminescu (2) Mihai Ursachi (1) Mihail Medrea (1) Mihail Sebastian (2) Milan Kundera (1) Mircea Cărtărescu (2) Mircea Dinescu (1) mircea ivanescu (1) Mircea Ivănescu (5) Mircea Vulcănescu (1) Moscova - Petuşki (2) Nadejda Mandelştam (1) Nichita Stănescu (4) Nora Iuga (1) O. Nimigean (2) Orhan Pamuk (1) Osip Mandelştam (2) Pampers (1) Pantaleon si vizitatoarele (1) Paul Celan (1) Peştişorul de aur (1) Peter Beagle (1) Petru Aruştei (1) Petru M. Haş (1) poemul de sambata asta (4) Poemul de sâmbăta asta (54) poetii arabi din Spania (1) poeţi mistici (1) poezie (5) poezie italiană din secolul XX (1) poezie populară (1) Praga. (1) premii (1) Previati (1) Probleme personale (1) prozatori cehi (1) proză (2) Radu Vancu (2) recital de poezie (1) remedii contra "uscăciunii preajmei" (1) René Wellek (1) Reverenţa (1) Revista Transilvania (2) roman (13) Romulus Bucur (2) Saadi (1) Salvador Dali (1) Sandro Penna (1) Sara (1) sartre (1) satira (1) Serghei Dovlatov (1) Sibiu (1) Simona Constantinovici (1) Sorin Ilfoveanu (2) spatiu privat (1) Stau in cerdacul tau (1) stilizare (1) Straja Dragonilor (1) Ştefan Agopian (2) Ştefan Aug. Doinaş (1) Ştefan Manasia (1) Teodor Dună (1) The Ship (1) trubadurii (1) Tudor Arghezi (1) Un loc plăcut şi numai al lor (1) Vecinătăţile (1) Venedikt Erofeev (2) Veronica D. Niculescu (1) Victor Ieronim Stoichiţă (1) Vintilă Ivănceanu (1) Virginia Woolf (1) Vlad Moldovan (1) Wittgenstein (1) Zarvă în livada de guave (1)

  ©O carte într-o frază - Template by Dicas Blogger.

SUS