Poemul de sâmbăta asta (43)
Există prejudecata că avangardele n-au dat capodopere. Că au fost haioase, cool, fluierătoare-n biserică, date-n paşte, dar n-au avut treabă cu Arta Mare.
Când te gândeşti numai la expresionism şi suprarealism, cu hectarele lor de Capodopere, te ia lehamitea să mai înşiri contraargumente la o asemenea gogomănie. (Unde mai pui şi dadaismul, care ar putea fi, Andrei Codrescu dixit, buricul avangardelor!)
Aşadar, fără comentarii, o capodoperă: Gellu Naum, Un centaur siluind arborii poemului
E o înaltă şcoală de artă aceasta
să-ţi scobeşti creierii ca pe un nas
şi din adâncuri să scoţi mucii trişti ai poemului
e o înaltă filozofie să ştii
să amesteci farfuriile ochilor cu amurgul
aceasta nu se învaţă într-o singură zi
şi fiecare creion e o voce
Dar ce sînt toate acestea pe lângă
burta privind pâinea ca pe cea mai pură dragoste
pe lângă ochiul pipăind coapsele de mătase ale
femeii care ţi se refuză
pe lângă limba plescăind ca o vrabie de dorul
unui borş?
Camarazi poeţi ajunge
destul am gâdilat pământul pe burtă
el dansează cu luna buric
ascultând oasele de castagnetă ale monezilor
sexul lui de putoare a-mpuţit apele Mediteranei
pe pletele Pacificului curg păduchii de fier
oamenii zic: Kultur sau foame
arzând în focurile albastre creierul lui Heine
de soare atârnă ca o perdea ciuruită
himenul umanităţii
destul am admirat în poze straşnice
curul domnului Ford scăldat în cele mai suave ape de colonie
destul am mirosit pudic rozele
purtând ghetele cu ştofă ale poeziei clasice
cântecele noastre de dragoste sună falş
şi sub carnea pudrată apar ridurile hidoase ale
bătrâneţii
Ajunge! Acestea sînt vorbele unui cap
uitat cu uimirea la geam
eu singur voi şti să pipăi ca Toma rănile
ireale ale Christoşilor
voi fi un centaur siluind arborii poemului
voi şti să confund cela mai gingaş sex
cu o stropitoare
şi dacă va fi nevoie voi şti să-mi
aprind pletele din cenuşa lor
să iasă pasărea măiastră a cântecului nou
Postări
îmi place foarte mult. şi cumva, nu ştiu cum, am senzaţia că a fost scrisă ieri seara, nu acum multe multe seri.
:)
Cred că, de fapt, toate poemele lumii au fost scrise aseară. Chiar şi cele scrise azi. :)
@Ana: Şi eu am avut aceeaşi senzaţie. Aseară, cînd l-am citit : )
@Radu: Ditamai capodopera, am învăţat-o imediat par coeur : )
Mă întreb cum de nu implodează un poem care rîde de mai multe feluri de poezie, de felurile opuse, dar şi de propriul rîs. Mi-a plăcut mult, cu totul, cu deosebire imaginea asta îmi place:
...destul am mirosit pudic rozele
purtând ghetele cu ştofă ale poeziei clasice
cântecele noastre de dragoste sună falş
Foarte puternic poem.
În termeni militari, mi se pare un război total: Gellu Naum începe cu bombardamente aeriene, apoi atacă de pe mare, dezlănţuie ofensive terestre, intră şi-n luptă corp la corp, înlătură regimul dictatorial al Ghetelor de Ştofă, dar şi mişcările sociale insurgente ... Operaţiune militară încununată de succes: de-acum înainte, poezia o să fie pură.
Col. în rezervă Caligraf A.
Alexandru, dar tu eşti un Malthus al războaielor poeziei! :)
Admit, însă, oricât nu-mi plac mie epurările (nici măcar în numele poeziei pure!), că "drumeţul incendiar" (titlul volumului din '36 din care am luat poemul de mai sus) poate fi înţeles şi ca un soi de guerillero incendiator al formaţiunilor de spirit cazon ale liricului, anarh admiţând ca unică emblemă cea de pe flamura Marii Epure Surrealiste, în al cărei nume îşi poartă noeticul război.
Judecător de pace Van Kouradou
: ))))
Mi s-a părut un poem ironic, chiar autoironic, mai degrabă decît unul ofensiv. Dar după aia am exagerat cu metaforele militare ... : )
Nu l-am citit de ajuns pe Gellu Naum ca să ştiu cît de cît ce înţelegea prin ”puritate” şi ”curăţenie” poetică; din poveştile cu el, am aflat că era foarte exigent cînd decanta literatura de literathură.
M-am tot gândit - nici eu n-am habar ce ar fi putut însemna pentru Naum puritatea poeziei, ştiu doar că-i total diferită de puritatea aseptică mallarmeană sau de aceea mistică bremondiană. Poate că pohezia diferă de poezie numai prin aceea că prima-i pohetică, a doua poetică. :P
(H-ul ăla metatetic fiind emfatic, aş putea conchide că pohezia e emfatică, atrăgând ţopeşte atenţie asupra propriei importanţe; ceea ce ar însemna că poezia e discretă şi arată înspre ceva de dincolo de ea - Graalul e, la urma urmei, un pocal simplu de lemn, însă conţinutul lui...)
Nimic mai nepotrivit artistului sa fie masurat, cantarit, inregimentat mane-tekel-fares intr0un curent sau altul. Asta din perspectiva artistului, caci criticului ii prieste, mananca si el o paine.
Astea fiind zise, ca ins ce nu crede in 'isme' de niciun fel, zic si eu ca sunt posibile capodopere oriunde. Iar biata avangarda, macar pentru ca merge pe linia epatarii burjuiului satul, si tot creeaza premisele aparitiei de capodopere. Restul e - vorba lui Eliot - talent individual, pe care nu ti-l baga nimeni in traista, bunule domn.
:) Total de acord. Acum, de dragul jocului, aş observa că talentul, zice Eliot, ţine şi de capacitatea individuală de a reactiva zone cât mai ample ale tradiţiei - şi s-ar putea deci specula că talentul e retrospectiv, se deduce la urmă din eficienţa şi amploarea respectivei reconquiste a tradiţiei - şi atunci aş întreba aşa: de vreme ce talentul nu se vede în traistă decât la sfârşit, de unde ştii că-l ai (de fapt, că-l vei avea? Pentru că aşa ar putea fi rezumată speculaţia mea: talentul e viitor, arta e în căutarea talentului pierdut.)?
O fi si artistul ca un fel de cutie neagra (in sensul descris de fizicieni), adica un sistem in care nu stii ce se afla, dar ai posibilitatea sa vezi ce poate iesi din el in anumite conditii. In cutia neagra a fizicianului pot sa se afla tot felul de rezistente si condensatori in diferite configuratii, in a artistului gasim... talentul. Atata ca daca spargi cutia sa pipai talentul ai omorat si gaina care face ouale de aur.
Foarte mişto comparaţia! (Eliot însuşi n-a reuşit s-o spună atât de plastic:) )
Cred ca mi-a reusit asa de 'misto' pentru ca n-am talent.
Eu zic să nu te antepronunţi :)
Ba as zice - sa nu fie cu suparare, ca pot sa ma si post-pronunt, stiu bine marfa.
Într-adevăr, parcă a fost ieri…
E un poem avertisment. :) Împotrivă poeticalităţilor.
Mă bucur să descopăr acest blog.
O zi bună - deşi ştiu că nu va răspunde nimeni la asta.
O zi mai bună decât veacul şi dumneavoastră! :)
Sunt cu soțul meu de 7 ani fără copil, eu și soțul meu am încercat tot posibilul, dar nu am avut niciun rezultat, până când am întâlnit o prietenă de-a mea foarte bună care mi-a povestit despre Dr Dawn acuna și cum a ajutat-o, i-am explicat. totul la Dr Dawn acuna dupa ce am contactat-o pe Whatsapp, a promis ca ma ajuta, mi-a dat niste instructiuni pe care le-am facut perfect, spre surprinderea mea am ramas insarcinata la 2 saptamani dupa ce m-a ajutat si acum am un copil frumos acum, Toate mulțumită Dr. Dawn acuna, contactați-o pentru o soluție rapidă la problema dvs.
*Daca vrei sa ramai insarcinata.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei să vindeci vreo boală.
*Dacă vrei noroc în viața ta.
*Dacă doriți să opriți avortul spontan și altele,
: e-mail { dawnacuna314@gmail.com}
Whatsapp: +2348032246310
Trimiteți un comentariu