Italo Calvino, Baronul din copaci

Un titlu provocator, care te face să râzi și să cauți imediat răspuns la câteva întrebări legate de o asociere atât de neobișnuită. Cei care se așteaptă la o istorioară amuzantă pot fi surprinși de incursiunile repetate în istorie și în literatură, de redarea intertextuală a atmosferei de epocă, de minuțiozitatea cu care sunt construite personajele. Cosimo este, aparent, doar un copil încăpățânat care, supărat pe familie, alege să ducă o viață diferită de a celorlalți oameni. Trăind în copaci, vede lumea de sus - la propriu -, se detașează de problemele uzuale, schimbă perspectiva asupra vieții. Cititorul trebuie să accepte convenția de la început și să fie de acord cu posibilitatea unei asemenea existențe, altfel povestea nu are niciun sens, deși naratorul se străduiește să nu scape nimic din elementele care caracterizează existența umană. Baronul din copaci se hrănește, bea apă, se spală, comunică, se îndrăgostește, ba chiar devine o atracție specială pentru multe dintre femeile din zonă. Fiind un (auto)exilat din viața comunității, se apropie mai ales de personajele mai extravagante sau refuzate, într-un fel sau altul, de societate. Iubita lui, Viola, este fiică de nobili, însă e atrasă de hoții de fructe, pe care îi avertizează de apropierea proprietarilor. Marea iubire a baronului va reprezenta însă și una din vulnerabilitățile sale. Viola iubește, la rândul ei, libertatea, inclusiv în dragoste, unde Cosimo este doar unul dintre numeroșii amanți. Baronul Cosimo di Rondo nu e interesat de gradul nobiliar care, în calitate de prim născut, i s-ar cuveni și nu cedează la insistențele tatălui. Atitudinea familiei față de el se schimbă de mai multe ori, de la nepăsare la amenințări, până la rușinea pe care le-o provoacă și la mândrie, în momentele de glorie. Singurul admirator fidel este Biagio, fratele mai mic, devenit, peste noapte, cronicar. Cosimo este un veritabil erou, susținând cauza celor năpăstuiți de soartă, descoperind tranzacțiile necurate ale unchiului său, implicându-se în războaiele napoleoniene etc., un vânător iscusit și curajos, care știe că libertatea are prețul ei. Libertatea descoperită în copaci va fi mult extinsă prin intermediul cărților, pe care Cosimo le consumă cu asiduitate, transmițând gustul pentru lectură și altora, cum se întâmplă cu un temut bandit condamnat la moarte. Poemul despre libertate care este ”Baronul din copaci” se încheie, semnificativ, cu un zbor. Ajuns la senectute, Cosimo di Rondo nu acceptă să coboare, în ciuda faptului că i se spune că a demonstrat ce avusese de demonstrat. Cocoțat în vârful unui nuc, baronul se agață de un montgolfier în derivă, după care dispare, realizându-și ultima ascensiune.