luni, 14 decembrie 2009

Serghei Dovlatov, "Compromisul"

În "Compromisul" lui Serghei Dovlatov, naratorul, pe numele lui Dovlatov, e ziarist la diverse cotidiene din Talin, Estonia. Cultivat, inteligent, mai are pe deasupra şi un excelent condei - lucru recunoscut de toţi redactorii-şefi pe la care trece, care n-au însă cum să nu-i recunoască şi alte două calităţi: un cinism (bonom, de altfel) pe măsura (hiper)inteligenţei, plus un alcoolism, cum altfel, pe măsura cinismului. Graţie celor două daruri din urmă, nu poate fi promovat; din pricina celor dintâi, e greu de dat afară. Aşa încât primeşte cu vremea sarcini de redacţie pe care nimeni altcineva nu era nici suficient de idiot, nici suficient de inteligent pentru a le putea duce la capăt - practic, fiecare dintre cele douăsprezece părţi ale romanului debutează cu o ştire aparent neutră dintr-un ziar din Talin, redactată fireşte de naratorul Dovlatov, pentru ca în capitolaşul subsecvent să se detalieze contextele aberante ale documentării pentru scrierea ei. Poate că pare o chestie plicty, dar sunt de fapt douăsprezece radiografii ale unei Rusii sovietice complet daniilharmsizate, în care oamenii sunt înmormântaţi, de paregzamplu, unul în locul altuia, şi, deşi cei prezenţi observă, înmormântarea e dusă până la capăt, urmând ca mortul să fie scos cândva sine die - totul pentru că partidul, care stabilise cine murise, nu putea greşi. Însă, oricât de metastazată e farsa tragică în Soviete, Rusia din ziare sună cum trebuia - adică în cea mai curată limbă de lemn posibilă. De aceea, bineînţeles, orice ştire e pentru Dovlatov un compromis.
Acum, din câte îmi dau seama, reflexul general în Rusia pare a fi să asociezi numele lui Serghei Dovlatov cu cel al lui Venedikt Erofeev şi să le decretezi congenialitatea etilică. Am nişte rezerve. Nu că nu m-ar fi dat pe spate "Compromisul" aşa cum m-au dat "Moscova-Petuşki" sau "Noaptea Walpurgiei" - dimpotrivă, am citit-o cu aceeaşi sete, să zic aşa. Însă, deşi sunt amândoi mucenici ai alcoolului (i-a terminat relativ repede pe amândoi - născuţi unul în '38, altul în '41, mor amândoi în 1990), cauzalităţile subtile dintre eul artistic şi cel... etilic sunt totuşi diferite. La Erofeev, beţia transmută musai în viziune, de la un anumit număr de pahare încolo alcoolul nu mai e băutură, ci agent al unui freatism cosmic, irigă pământul, sorii şi alte stele, nu numai de pe lumea asta, ci şi din toate lumile livreşti cunoscute de Venecika - aşa încât nu e chiar exagerat în a spune că, la Erofeev, alcoolismul galopant e cauză şi efect al unei intertextualităţi galopante. La Dovlatov, alcoolismul nu e extrovertit, invadator, anabazic, dimpotrivă, e aşa-zicând minimalist - nu provoacă gesturi abnormale ale consumatorului, ci dimpotrivă, îl ajută să evite asemenea gesturi într-o lume abnormă (cu o singură excepţie - un personaj minunat, care seamănă ca două picături de apă cu... Venedikt Erofeev, un anume Ernst Busch), singura formă de intertextualitate remanentă fiind aceea dată de permanenta (şi delicioasa) hibridare a limbajului de cârciumă sau a celui amoros cu limba de lemn. Pe scurt, dacă la Erofeev alcoolul ţine de evadarea din infernul sovietic, la Dovlatov el asigură adaptarea. Tot în infern, fireşte. Unul face pe nebunul, altul, dimpotrivă, pe normalul. E o soluţie atât de ambiguă, încât nici nu mai ştii dacă e cu adevărat o soluţie - de unde şi splendidul răspuns al unui personaj care, întrebat de o femeie dacă e curajos, răspunde: "Nu ştiu. Înainte puteam să beau doi litri. Iar acuma de la şapte sute de grame o iau razna". E acesta curaj? E laşitate?
E compromis. Dar compromisul ăsta ce e, curaj sau laşitate? Ah... :)
P.S. Declar pe proprie răspundere cele de mai sus o singură frază. Am curajul să susţin asta. (Sau laşitatea?!)

10 Comentarii:

Anonim spunea...

E bine cind se poate scrie daniilharmist, poate si ilfpetrovianist despre ceea ce sparie gindul. Foarte incitant.

Alexandru spunea...

@Radu Vancu: Trebuie neapărat să-i citesc şi eu, nu ştiu de ce naiba nu-i găsesc prin librăriile de aici. Cred că aş începe cu Erofeev.

Foarte faină comparaţia între cei doi ”consumatori” - : )) - dpdv al relaţiei scris-ebrietate. Un eseu într-o frază :)

(iartă-mă că îndrăznesc - mi-ar plăcea să-l extinzi şi la alţi scriitori, din alte vremuri : )

Radu Vancu spunea...

@ Anonim: Aşa cred şi eu. Şi pe dos se poate, ca-n Caragiale, când se aplică tehnicile comicului pe materie tragică. Când de-a râsu'-plânsu', când de-a plânsu'-râsu'.

@ Alexandru: Erofeev a ieşit la Cartier, Dovlatov la Humanitas, deci ar trebui să se găsească cumva, fie şi prin poştă.
Să ştii că ideea ta mă tentează, cum ţi se pare c-ar suna: Istoria critică a literaturii spirtoase? :)

Anonim spunea...

o fraza cat unele texte ale unui cunoscut comun...

un stanomir

Alexandru spunea...

@Radu:

"Istoria critică a literaturii spirtoase" imi suna bine. Mai bine decit "Istoria critică a literaturii etilice", care ar fi prea extensiva - doar literatura de la 40 de grade in sus conteaza : )

Si cred ca o asemenea Istorie critica ar acoperi lacune grave in cercetarile despre solubilitatea alcoolului in cerneala, cercetari ramase intr-un stadiu destul de primitiv. Ar contribui la depasirea distinctiei rudimentare dintre "eul artistic" si "eul etilic", reperabila mai ales in cercetarile care focalizeaza (vorba vine, ca vederea le e flua si tremuratoare) pe "miturile", "reprezentarile" sau "figurile" scriitorului-consumator si alte figuri din astea.

Pe mine ma intereseaza in special efectele alcoolului in text - asa cum le identifici tu la Erofeev si Dovlatov. Se pune deci o problema teoretica: cum integram o poetica a ebrietatii intr-o istorie critica a literaturii spirtoase? : )

(P.S. Ti-am recitit aseara "Apologul" din ...e-ri-cit si ti-am dat dreptate cu vodka - pina si in cazul caligrafului, caruia i se pare ca n-are un relief sufletesc prea accidentat, a produs niste abisalitati : ) . O sa mai incerc si ecoeurantul uzo, ca m-a facut curios Berryman : ) ).

Alexandru spunea...

(Mi-am comandat cartile lor, merci. Le gasisem si aici, pina la urma, dar nu prea-mi venea sa-i citesc tradusi in franceza - si-ar fi pierdut din tarie :)

Radu Vancu spunea...

@ un stanomir: Dacă intuiesc bine prietenul despre care e vorba, în poemele lui e vorba mai degrabă de biblioteci într-o frază. Uneori, o frază cu Mopete fiind mai livrescă decât biblioteca bodleiană!

@ Alexandru: "solubilitatea alcoolului în cerneală" - despre asta am vrut, cred, să scriu în bună parte din literatura mea: despre tot ceea ce poate însemna solubilitatea, literal şi în totate sensurile. Pentru că solubilitatea alcoolului ne poate revela propriile insolubilităţi - ba chiar cu cât mai solubil e alcoolul (în cerneală şi în sânge, deopotrivă), cu atât mai insolubil se poate să devii tu. Insolubil, adică nedizolvabil, dar şi nesoluţionabil. Bei, aşadar, sperând că vei ajunge totuşi, aproape malgre soi, să creşti gradul de solubilitate al alcoolului în cerneală până când mixtura lor să fie cu adevărat o Soluţie. Care să te dizolve şi să te salveze fără rest, fără precipitat, fără drojdie.
Şi când, într-o dimineaţă cu sete zgrunţuroasă, febricitat de îndelunga ta trudă de alchimist, ridici întâmplător ochii şi te vezi în oglindă, buhăit şi cu pete de la ficat, îţi dai seama că nici un alcool nu poate arde fără rest toată masa asta organică. Că drojdia va fi, dimpotrivă, tot mai sulfuroasă, că Soluţia, dacă va fi existând, e tot mai inexistentă.
Şi înţelegi atunci avantajul siropului de porumbele, perfect solubil în apă. Şi cauţi să-i verifici solubilitatea în cerneală. Şi te înveţi să te gândeşti la ratarea Soluţiei cu din ce în ce mai puţină ruşine.
Încât în cele din urmă ajungi să scrii fără tremur de mână despre cei ce au căutat Soluţia până la capăt, ba chiar te tentează gândul prietenului de departe să scrii istorii critice despre exerciţiile lor disperate de solubilitate. Şi probabil o să faci obrazul talpă şi chiar o să scrii. Şi o să zâmbeşti mândru de producţia critică, cam ca Alex. Ştefănescu zâmbind când vorbeşte despre Nichita.
Ah, ce monstru, ce monstru fericit... :)
P.S. Sunt curios la extrem ce impresie o să-ţi facă ouzo. Cei mai mulţi îl detestă. Părerea mea o ştii.

-X- spunea...

"amândoi mucenici ai alcoolului" ... sa inteleg ca asa au sfirsit toti cei din Rusia ce nu si-au compromis cuvintele?

Expresia in sine m-a facut sa ma gindesc la Nichita Stanescu si la Vladimir Vysotsky.

Radu Vancu spunea...

Dovlatov şi Erofeev sunt exemple extreme (iar Dovlatov, la urma urmei, a reuşit să fugă la 37 de ani, dacă nu mă-nşel, în State, unde cel puţin teoretic nu mai avea de ce să-şi înghită cuvintele cu vodcă :) ), însă alcoolismul a fost metoda preferată de sinucidere a scriitorilor sub comunism, nu numai a celor ruşi (explică psihiatrul Ion Vianu asta în "Amintirile în dialog" cu Matei Călinescu). Probabil de asta a şi prins aşa de bine vodca la scriitori (înainte de război vodca era o băutură exotică în România).

insemnaridinsubterana spunea...

Din punctul de vedere al femeii, e un curaj pentru simplul fapt ca e mai convenabil pentru ea, in primul rand.

Trimiteți un comentariu

Administrare

Statistici (Vizitatori unici)


"Fără speranţă" (1) "Ghimpl-netotul şi alte povestiri" (1) "Jurnalul unei fete greu de multumit" (2) "Mireasa cu şosete roşii" (1) "Muzeul negru" (1) "negru la albino" (1) "Speranţă abandonată" (1) "Steaua Sudului" (1) "Trei într-o barcă" (1) ”Zbor în bătaia sageții” (1) 47 Îngeri de catifea (1) A.C. Grayling (1) Adela Greceanu (1) Alexandru Muşina (1) Ana Dragu (2) anabasis (1) analogii (1) Andreas Wenning (1) Andrei Oişteanu (1) Angela Marinescu (1) Anii (1) Antologie de poezie şi proză (1) arhitectură ambiental-ecologică (1) arhitectură ambientală (1) Arta Romanului (1) Barbellion (1) Baronul din copaci (2) Basmul Prinţesei Repede-Repede (1) blogosfera (1) blogul de aur (1) Bohumil Hrabal (1) Caitlin Thomas (1) Caius Dobrescu (1) Cartea neliniştirii (1) Cartea tuturor intenţiilor (1) Casele din copaci (1) Centaurul (1) chirnoagă (1) Chris Tanasescu (1) Chrisots Yannaras (1) Claudiu Komartin (2) Club ASTRA (1) Compromisul (1) Conacul (1) Confesiuni (1) Constantin Virgil Bănescu (1) D. Iacobescu (1) Dan Coman (3) Daniel Bănulescu (1) Diana Geacăr (1) Don DeLillo (1) Dylan Thomas (1) ekphrasis într-o frază (1) Ellias Canetti (1) Emil Brumaru (3) Eminescu (2) eros (1) exercitiu de analogie (1) experiment misogin (1) Fântâna lui Julien Ospitalierul (1) feminimalisme (1) Fernando Pessoa (1) filip florian (1) Florin Partene (2) frază despre automutilare (1) Fric (1) Friedensreich Hundertwasser (1) Friedrich Nietzsche (1) Garcia Marquez (1) Gellu Naum (2) Generalul în labirintul său (1) Georgia O' Keefe (1) Gherasim Luca (1) Ghiorghios Seferis (1) Goya (1) Grigore Leşe (1) Horia Roman Patapievici (1) Humanitas (1) Ilarie Voronca (1) Ioan Es. Pop (1) Ion Mircea (1) Ion Monoran (1) ion mureșan (1) Ion Mureşan (3) Ion Negoițescu (1) Ion Zubaşcu (1) Isaac Bashevis-Singer (2) Istoria criticii literare moderne (1) Italo Calvino (1) Iustin Panţa (1) J.J. Rousseau (1) J.M.G. Le Clézio (1) Jeni Acterian (2) Jerome K. Jerome (1) John Berryman (2) John Updike (1) Joseph Brodsky (1) jugendstill (1) Jules Verne (1) jurnal (3) kafka (1) Kiran Desai (1) Lady Lazarus (1) lansare (1) Lawrence tree (1) Leapşă literară (1) Leonid Dimov (1) librăria "Constantin Noica" (1) Limba salvată (1) Liviu Rebreanu (1) loc ideal de refugiu (1) Lucian Raicu (1) Mandiargues (1) Marcin Swietlicki (1) Mariana Marin (2) Marin Mălaicu-Hondrari (2) Mario Vargas Llosa (1) Marius Ianuş (1) Martin Woodside (1) Matei Călinescu (1) Matei Milu (1) Mă numesc Roșu (1) memorii (1) metamorfoza (1) Mihai Eminescu (2) Mihai Ursachi (1) Mihail Medrea (1) Mihail Sebastian (2) Milan Kundera (1) Mircea Cărtărescu (2) Mircea Dinescu (1) mircea ivanescu (1) Mircea Ivănescu (5) Mircea Vulcănescu (1) Moscova - Petuşki (2) Nadejda Mandelştam (1) Nichita Stănescu (4) Nora Iuga (1) O. Nimigean (2) Orhan Pamuk (1) Osip Mandelştam (2) Pampers (1) Pantaleon si vizitatoarele (1) Paul Celan (1) Peştişorul de aur (1) Peter Beagle (1) Petru Aruştei (1) Petru M. Haş (1) poemul de sambata asta (4) Poemul de sâmbăta asta (54) poetii arabi din Spania (1) poeţi mistici (1) poezie (5) poezie italiană din secolul XX (1) poezie populară (1) Praga. (1) premii (1) Previati (1) Probleme personale (1) prozatori cehi (1) proză (2) Radu Vancu (2) recital de poezie (1) remedii contra "uscăciunii preajmei" (1) René Wellek (1) Reverenţa (1) Revista Transilvania (2) roman (13) Romulus Bucur (2) Saadi (1) Salvador Dali (1) Sandro Penna (1) Sara (1) sartre (1) satira (1) Serghei Dovlatov (1) Sibiu (1) Simona Constantinovici (1) Sorin Ilfoveanu (2) spatiu privat (1) Stau in cerdacul tau (1) stilizare (1) Straja Dragonilor (1) Ştefan Agopian (2) Ştefan Aug. Doinaş (1) Ştefan Manasia (1) Teodor Dună (1) The Ship (1) trubadurii (1) Tudor Arghezi (1) Un loc plăcut şi numai al lor (1) Vecinătăţile (1) Venedikt Erofeev (2) Veronica D. Niculescu (1) Victor Ieronim Stoichiţă (1) Vintilă Ivănceanu (1) Virginia Woolf (1) Vlad Moldovan (1) Wittgenstein (1) Zarvă în livada de guave (1)

  ©O carte într-o frază - Template by Dicas Blogger.

SUS