Virginia Woolf, ”Anii”

O familie nobilă, guvernată de colonelul Pargiter, unul dintre oamenii de vază ai Regatului Britanic, care, așteptând moartea iminentă a soției bolnave, cultivă o dragoste vinovată pentru o amantă mai tinerică. Moartea așteptată a doamnei Pargiter este o limită pe care nu doar colonelul, ci și numeroșii săi copii, așteaptă să o treacă, fără să știe prea bine ce vor descoperi dincolo. De altfel, nici după ce o trec nu își dau prea bine seama ce au dorit să găsească. Familia se dezvoltă, vin fiii, nepoții, lumea trece prin evenimente reformatoare - apar mașinile, tramvaiul fără cai, aeroplanul și multe altele - sau prin crize - primul război mondial. Familia pare să se destrame, unii pleacă în alte zone ale Londrei, alții pe alte continente. Legăturile par să se rupă. Copiii devin adulți, tinerii devin bătrâni, frumusețea se atenuează, dispare sau, în rare ocazii, își schimbă nuanțele. Familia nu mai are de trecut o singură limită, ci nenumărate. Cei care s-au cunoscut cândva sau au copilărit împreună trebuie să reînvețe drumul spre casă, cei care s-au născut în locuri îndepărtate trebuie să-și cunoască mătușile, unchii și bunicii, cei care au trăit fericiri comune trebuie să găsească o cale de a și le aminti. Si din toate acestea iau naștere întâlniri de seară, la o soră mai mare, Eleanor, fată bătrână, care preluase de timpuriu un oarecare rol matern, la vreo mătușă sau la vreo nepoată. Din amintirile fragmentate se zămislește o poveste în care încep să se recunoască toți, un fel de istorie a vremurilor, a trecerii, pe care se bucură că au ocazia să o împletească împreună. Anii îi schimbă, făcându-i să nu mai știe unde s-a terminat lumea veche și unde a început cea nouă. Însă ambele lumi se contopesc într-o noapte de șezătoare, în care familia adunată la un loc își deapănă povestea, în așteptarea salvatoare a zorilor.