Copacii din case marca Hundertwasser
După varianta caselor din copaci proiectate de Andreas Wenning, m-am gândit la reversul vizual al…copacilor din case, transpus arhitectural de către excentricul artist austriac Friedensreich Hundertwasser. Dacă stau să mă gândesc mai bine, se poate formula şi... copacii de pe case.
Arhitectura ambientală dublată de atitudinea militantă pentru protejarea mediului manifestată prin procesiuni nudiste i-au atras eticheta de “arhitect al vindecării”, cu un mesaj foarte clar: "When man thinks he has to correct nature, it is
an irreparable mistake every time (...) for fish cannot swim through the regulated channel into which a brook has been transformed." De aici şi fobia faţă de concepte precum regularitate, proporţie, corectare. În viziunea sa, arhitectura nu trebuie să substituie natura, ci să o valorifice, să o integreze în toată complexitatea ei vegetală. Aşadar, opera sa are un caracter biomorfic accentuat şi este extraordinară prin abordarea multiplelor domenii plastice, atât separat, cât şi sintetic: grafică
, design, arhitectură, pictură, vestimentaţie ecologică, advertising ecologic, sculptură, bannere. Dincolo de afinităţile cu Klimt, Schiele, Gaudi sau cu mişcarea Sezession, varianta austriacă a Art Nouveau-ului (cu francezul Hector Guimard ca reprezentant redescoperit abia la sf. sec. al XX-lea şi belgianul Victor Horta) sau a Jugendstill-ului german, arhitectura încorporează suprafeţe neregulate, podele ondulate, ferestre fără muchii, o grafică extrem de vie, transpusă pe faţade în contraste cromatice, precum şi o artă decorativă valorificată prin combinaţia atipică de materiale diverse, un mozaic surprinzător, fragmentat pe porţiuni disctincte care imită inepuizabila asimetrie a naturii înseşi. Totul în continuarea unui baroc-rococo, dar mult mai aerisit şi mai individualizat. Multe dintre construcţiile artistului seamănă curbelor movilelor de pământ, dâmburilor sau dunelor de nisip. Descendent -totuşi!- al stilului jugend care iubea mult spirala, ca şi cum casa de melc i-ar fi fost adevărata matrice, Hundertwasser a înţeles la fel de bine ca şi Salvador Dali următorul adevăr: “Natura este perfectă, dar nu are stil.” Aşa că artistul îşi lasă amprenta personală prin... stilizare, prin reducerea la nuclee grafice şi arhitecturale ingenue, ovoidale sau circulare, folosind materiale precum fier forjat, cărămidă, faianţă, ceramică în culori vii, materiale deteriorate reciclabile precum mobilă veche, ba chiar şi incinte abandonate, restaurate de artist în stilul inconfundabil, rezultat al binecunoscutei sale antipatii faţă de liniaritate, inexistentă de facto în natură ( "the straight lines are the devil's tools", "an uneven floor is a melody to the feet"). Însuşi Muzeul Hundertwasser (Kunsthaus din Viena, deschis în 1991) a fost iniţial o fabrică de mobilă pe care artistul a modificat-o atât în exterior, cât şi în interior. Copacii sunt integraţi pe acoperiş sau în porţiunile goale ca forme naturale într-o arhitectură ambientală reală, unică în toată lumea. Multe dintre creaţiile grafice şi arhitecturale ale artistului au fost popularizate prin multiplicarea pe format de afiş, stampă sau timbru, cu S.O.S.-uri personalizate, înlăturându-se astfel, prin circulaţie, până şi convenţia spaţiului-expozeu consacrat.
2 Comentarii:
Hundertwasser is so cool. Nici nu vreau să mă gândesc ce reacţii ar stârni la noi.
Nu mai trăieşte, dar să ştii că nici în ţara lui nu a fost scutit de probleme, dovadă că s-a mutat în ultima mare parte a vieţii în Noua Zeelandă. Nici nu vreau să mă gândesc ce i-am fi făcut noi:întâi, l-am fi lăsat corigent sau restanţier(un alt caz de creativitate sancţionată), apoi l-am fi încadrat în periculoasa mişcare MISA pentru simplul fapt că a protestat în pielea goală.
Trimiteți un comentariu