Joseph Brodsky, "On Grief and Reason"
Dintre toate eseurile lui Brodsky din cartea amintită mai sus, mă interesează cu precădere unul anume. Iată de ce: neplăcut surprins de o cuvântare a lui Vaclav Havel de la ONU, Brodsky publică în The New York Review of Books o scrisoare deschisă adresată preşedintelui ceh intitulată chiar aşa, Scrisoare către un preşedinte (şi reluată, se înţelege, în culegerea de faţă). Havel blamase, în conferinţa lui, lipsa de interes şi de participare la viaţa civică a cehilor, mai ales înainte de căderea comunismului, dar şi după aceasta. Chiar oameni pe care obişnuise să-i socotească prieteni nu îl susţinuseră în perioada dizidenţei lui, ba chiar încercaseră să îl determine să abandoneze, iar unii dintre ei ajunseseră până la a-l ocoli atunci când se întâlneau întâmplător pe stradă. Preşedintele ceh era destul de neîncrezător în posibilitatea transformării unei asemenea sume de individualităţi într-o naţiune modernă de cetăţeni interesaţi şi implicaţi în viaţa cetăţii. Reacţia lui Brodsky a fost aceea de a nu împărtăşi această neîncredere a lui Havel, pe de o parte, şi de a-l sfătui în ceea ce priveşte transformarea cehilor în cetăţeni, pe de altă parte. Sfatul lui Brodsky era următorul: întrucât gradul de dezvoltare a conştiinţei civice depinde în mod direct de gradul de dezvoltare a conştiinţei culturale, ceea ce avea de făcut preşedintele ceh era să răspândească în tiraje cât mai mari şi la preţuri cât mai accesibile cele mai bune romane ale secolului al XX-lea. Soluţiile lui Brodsky pentru problema cehă se numesc, prin urmare, Faulkner, Musil, Broch, Kafka, Joyce.
Aşadar, putem răsufla uşuraţi: cum preşedintele nostru citeşte atent "Levantul", problema românească e pe cale să fie rezolvată!
Acum, vorbind serios: eu aş zice că soluţia lui Brodsky ar funcţiona mai bine cu cărţi de poezie. Am văzut cu ochii mei racheţi puşi pe harţă îmbunaţi de poezie. Chiar cred că ar merge.
Postări
Sint de acord: poezia fiind limbajul cel mai rapid (nu mai stiu cine a zis asta), ar produce cetateni mai repede decit ar face-o romanul :)
Daca ar fi sa-l consiliezi pe presedintele nostru cum a facut Brodsky cu Havel, ce carti de poezie i-ai spune sa raspindeasca? Sint foarte curios : )
Iar daca-ti displace intrebarea de mai sus, fiindca presupune sa recomanzi un fel de bibliografie, imi cer iertare de dinainte, o retrag si o inlocuiesc cu alta: ce poeme au reusit sa-i dezamorseze pe rachetii aia? : )
Pfui, Alexandru, nici nu ştiu care-ar ieşi mai ridicol: eu făcând pe Brodsky sau Băsescu pe Havel! :)
Dar nu de ridicol mă tem eu (şi nici de veşnicia lui). Aşa că, intrând în joc, aş zice că românul trebuie întâi de toate să contrazică mizeria aia a lui Petru Groza cu mămăliga care nu explodează - aşa că, înainte de seria propriu-zisă de poezie, aş publica în 20 de milioane de exemplare "The Duty of Civil Disobedience" a lui Thoreau, tradusă de, să zicem, Alexandru Vakulovski. Sau aş face o antologie de poezie şi aş pune textul ăsta ca prefaţă.
Iar în antologie ar intra neapărat texte din "Istoria ieroglifică", "Ţiganiada", "Poesii", "Stanţe burgheze", "Poemul invectivă", "Drumeţul incendiar", "Libertatea de a trage cu puşca", "Plantaţii", "Mopeteiana" (exemplar cetăţean mopete!), "Guillaume poetul şi administratorul", "Zestrea de aur", "Budila-Express", "Arta Popescu", "Ieudul fără ieşire", "Jucăria mortului", "Manifest Anarhist", "Ecograffiti"... Plus încă pe atâtea titluri, la fel de bune, pe care le-am uitat.
Nu aş face o antologie de poezie universală, fiindcă aici, spre deosebire de proză, limba e esenţială. Nu poţi rezona naţionalist-cetăţeneşte cu poezie tradusă, cred; cu poveşti ale altora, poate că da.
Iar racheţii au vibrat întâi de toate la "Poemul alcoolicilor" al lui Ion Mureşan (l-am uitat din lista de mai sus, ca şi pe atâţia alţii, cum ziceam), şi la poemele-escortă la acela; apoi la hagiografia lui Ezra Pound; după care s-a trecut la fabule mistice cu poeţii închisorilor; apoi la poemele antisecuriste ale lui Nimigean (altă omisiune impardonabilă din listă); apoi la erotice de Brumaru; apoi la hagiografii nichitiene; şi tot aşa, am pierdut apoi şirul.
Iar dacă a mers cu ei, merge cam cu oricine, zic eu.
Aoleu, dragă Radu, să ştii că nu m-am gîndit deloc la Traian B., am contextualizat întrebarea doar pentru că eram curios să văd ce poezii crezi că s-ar potrivi pentru conaţionalii de acum :)
Bună idee cu "The Duty of Civil Disobedience" tradusă de A. Vakulovski : ) Iar textele din volumele alese de tine au şanse mari să ne schimbe cultura politica, că nu poţi să le citeşti şi să fii convins în continuare că ”nu putem să facem nimic” etc. Eu aş mai propune texte din Matei Vişniec, ”Juventus”, ”Levantul”, ”Scrisori pentru a-mi îmblînzi iubita” (the personal is political!) şi chiar din Emil Brumaru (lecţiile lui despre delicateţe trebuie să intre în programa de educaţie civică).
Aş mai pune, din Sorin Gherguţ, o dedicaţie pentru mulţi politicieni de azi - ”omul politic orişicîte jură/moare cu mii de sexe-n gură” - sau nu, n-ar fi bine, că nu e ceva reprezentativ pentru poezia lui S.G. :) Aş căuta, pentru dedicaţie, ceva prin Cheloo, antimuncă, anticonsumist, anticorupţie :)
Şi e prima oară în viaţa mea cînd mi-am dorit să mă fac rachet cînd o să mă fac mare, ca să aud un aşa recital, frumoasă poveste : )
Alexandru, nu ne rămâne atunci decât să aşteptăm un semn de la un editor, sunt sigur că s-ar vinde ca pâinea caldă (chiar, se mai vinde pâinea caldă?)! :)
Trimiteți un comentariu