Poemul de sâmbăta asta (41)

Ce să mai zic? Îmi place de mor!

Tudor Arghezi, La popice

O palmă grea i s-a lipit pe gură.
În creştet pumnul puse-o lovitură.
Bocancul îi ajunse până-n maţe.
a clipă, văzu numai stele şi aţe –
Şi şovăi pe un călcâi.
"A! vrei să birui şi ai dat întâi!"

Se-nţepeni din umeri, din bărbie,
Spinarea piatră şi-o făcu.,Ce-o fi să fie!
Sumese mâneca şi scoase
Două braţe cu pulpele groase,
Scrise cu slove şi horbote albastre.
Dârdâia podina subt mesele noastre.
Ceasul se făcu înfricoşat.

Lungindu-se scurtul, cel lung s-a cocoşat
Şi furnicau toţi ochii, fierbinţi.
Încă un pumn! Dar fu primit în dinţi,
În ascuţişul colţilor câineşti.
Şi zdrelit ca de dălţi, la deşti.

Dacă-ncepe ghiontul să te doară,
Lungule, ne faci de ocară.
O săritură înapoi:
Venea scurtul, vâlvoi,
Ca un arici, hotărât să înfrunte
Vijelia namilei din munte.

Scurtul l-a şi muşcat
De musteaţă
Şi a scuipat
Sânge din ea, cu mătreaţă.

- "Puneţi mâna, mă! Veniţi încoace!"
- "Lasă, bă! că bine-i face!"
Scurtul îi sfâşiasebuza celui lung.

Acu-i acu! Se mai ajung.
Semailovesc.se-mpung:

Lungul se prăvale. Îl izbi şi-n beregată
O margine de gheaţă.

Se scoală-mpleticit
Şi pune mâna pe cuţit.

La o parte, faceţi-le loc!

Dar lungul nu are noroc,
Căci scurtul, jerpelit şi rămas în cămaşe,
Îl rupe de boaşe.

Şi toată pricina
Fusese Gherghina.