Poemul de sâmbăta asta (38)
Pe 4 ianuarie, Nora Iuga a împlinit vreo douăşcinci de ani.
Aşa că e clar cine ne poartă sâmbetele sâmbăta asta.
Mulţi ani fericiţi tinerei poete!
Aşadar, Nora Iuga:
punct
azi noapte l-am visat
pe liiceanu
avea o cămaşă albă apretată
îngheţa totul în jur
"ai un creier frumos"
mi-a spus
vedeţi şi dumneavoastră
cu ce se poate lăuda
o femeie
mirat de parcă te-a atins o lebădă
sunt întâmplări rele
când treci strada
când deschizi o sticlă de bere
când trandafirul te închide
în carcera lui
sunt camere în care eşti văzut
oricât te-ai baricada
oricât ai pune feţe străine
la geamuri
ei îţi adulmecă vulnerabilitatea
înfig dinţii în creierul tău
îţi înfulecă gândurile
stai întins pe pat
ţii într-o mână un soare într-o mână o lună
măşti totemice
- linguriţa se loveşte de paharul cu ceai -
te trezeşti brusc
mirat de parcă te-a atins o lebădă
şi asta ce mai e
întrebi râzând
un cap rostogolit
în libertatea încremenită
aici se vinde
ce importanţă au toamnele
şi sufletul ghemuit sub umbrela de ploaie
ce importanţă au bocancii
cu care ai escaladat everestul
aici se dă pâine
aici se dă lapte
aici se vinde carnea
şi sângele omului
viaţa este prea comestibilă
Postări
În seara asta l-am sunat pe MM
după doişpe apeluri
am închis
nu-mi place treişpe din două puncte de vedere
1. uneori, e cu ghinion
2. de cele mai multe ori, e de bine
m-am gândit că s-ar putea să fie mai multe şanse să-mi răspundă
şi-atunci
ce să-i spun?
a, că l-am visat? că-n ultimul vis era elevul meu
şi dădea teză?
primul subiect era Blaga, cu corola
al doilea subiect era Barbu, cu nadirul
al treilea subiect era Camil, cu autenticitatea
râdea din bancă, pe sub mustaţă
am anulat teza
nu puteam admite ca vreun elev de-al meu să aibă mustaţă
bine, mă rog, am anulat-o din ciudă că
din teamă că
etc
are numărul meu
să mă sune dacă vrea să reprogramăm... na!
p.s. joi, 14 ianuarie 2010, Marin Mincu ridică şedinţa întregului Cenaclu.
Dumnezeu să-L aibă-n paza Lui cea bună şi dreaptă!
radu, am avut tricou cu punct un an întreg, din colecţia de poezie textilă a lui ion barbu. până când mi s-a părut firesc să-l fac cadou iubirii mele de la 18 ani.
eu l-am păstrat pe ăla cu nichita, nu sunt decât o pată de sânge care scrie. sau ceva asemănător.
@ Clarobscur: Dumnezeu să-l odihnească! Probabil că l-a aşezat în casa vecină cu cea a lui Ion Barbu. Sau l-a dus în falansterul textualiştilor paradisiaci. De fapt, oriunde l-ar fi aşezat, nu-mi fac griji, ştie El cum să (con)textualizeze lucrurile.
(Trebuia să citesc cu prietenul Mihai Ene la "Euridice" chiar în ziua aia. Înainte să mă duc să-mi iau bilet, am răsfoit repede blogurile şi am văzut pe blogul lui Mircea Ţuglea că Marin Mincu ar fi în spital, în stare gravă. N-am putut crede, mai ales că abia ieşise dintr-o emisiune în direct la TVR Cultural. Am telefonat bunului lui prieten Bogdan Creţu şi am aflat că era adevărat. Şi, peste două zile, nu mai era. Probabil cel mai vital om pe care l-am cunoscut. Singurul, în orice caz, care mi-a propus să fiu "autorul memoriilor lui". Textual. (Nu textualist!). Cel mai gascon critic român, D'Artagnan de Slatina într-o lume a criticilor mazarini. Însă un D'Artagnan în stare să facă cea mai bună antologie comentată de poezie ("panoramă critică", mă rog) pe care o avem. )
@ Luiza: Eu n-am decât tricou de la Celebrul Animal. Cu Noika. Collecting people. Pe care n-am cum să-l fac cadou, pentru că, după un an, verdele lui s-a decolorat iremediabil. (Să fie o aluzie la sic transitul românismului verde al lui Noica? Hmmm...)
Frumos gand adus Norei. Chiar m-ai incantat :)
George Ch.
:)
Gând la gând cu bucurie!
Iată ultimul poem, recitat în chip de cadou de Doamna Nora Iuga:
http://noraiuga.wordpress.com/2010/01/19/nora-iuga-va-raspunde-2/
Trimiteți un comentariu