Poemul de sâmbăta asta (39)
Evident (dar cine trece de evidenţe, o face pe riscul lui, spunea cineva) -
Mihai Eminescu, Oricare cap îngust
Oricare cap îngust un geniu pară-şi,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Şi cum doreşte zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-şi.
Ci muza mea cu sine se împacă,
Eu am un singur, dar iubit tovarăş
Şi lui închin a mele şiruri iarăşi,
Cântarea mea, de glorie săracă.
Când dulcii-i ochi pe linii or s-alerge
Va cumpăni în iambi turnata limbă:
Ici va mai pune, dincolo va şterge.
Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge
Şi al ei suflet pe al meu şi-l schimbă.
[1878]
3 Comentarii:
Cât îmi place ultima strofă! Faine metafore ale interiorităţii a găsit Eminescu: ramurile gândului, a gândurilor navă...
Exact pentru ultima strofă am ales-o şi eu! :)
imi plac toate cele trei versuri din strofa finala :)
Trimiteți un comentariu