O fază-ntr-o frază
Cu cât un muşchi e mai solicitat, cu atât devine mai roşu la culoare. Cel puţin, asta demonstrează carnea de porumbel călător, silit să străbată distanţe de sute de kilometri. Totul e cauzat de mioglobină, pigmentul responsabil de roşu, explică un ornitolog pe Discovery. Bun. După principiul culoarea face carnea, deduc că pieptul de pui e alb tocmai fiindcă nu e folosit la zbor, ci cel mult la zburătăcit. Îmi amintesc de încă un piept, la fel de alb şi de nezburător, mai în jos de bărbie; la fel de puţin folositor dacă ne luăm după cum spânzură el aşa, ca o haină ponosită, în cuiele sfârcurilor. Nici acum nu îmi dau seama dacă sânul stâng, mai bine vascularizat, e o plapumă groasă pentru inimă sau o pernă pentru asfixie.
4 Comentarii:
Doamne păzeşte!
varianta well-done a pieptului alb din imaginea ta se poate servi, in lungimi diverse, pe litoralul romanesc. unde mamaitele stau cu sforicelele la soare...
@ Anonim: păzeşte de ce anume? Eu m-am distrat de minune pe seama fotografiei.
@ Mihaela: da, dar nici pe litoral nu vezi varianta asta de perete! :)
Iv, eşti naiv să crezi că nu te ştiu/ştim de ceva vreme... :) Sigur că îmi place poezia naivă, mai ales cea de pe frumosul tău blog, la care am ajuns graţie lui Claudiu Komartin. El ţi-a făcut cartea de vizită pe Un anotimp în Berceni. :)
Trimiteți un comentariu