O noapte în copacul lui Lawrence

De data aceasta nu vă mai livrez căsuţe în copaci gata construite la comanda lui Andreas Wenning sau a lui Hundertwasser. Abia acum mi-a dat prin cap că unii, mai romantici sau, cine ştie, claustrofobi, preferă dormitul de-a dreptul sub cerul liber, în aerul slobod de volumul oricărei încăperi, astfel încât să aibă acces la stele şi, indirect, la legea morală dinăuntru. Lor le ofer, prin cunoscuta pictoriţă americancă Georgia O’ Keefe, un copac minunat, care îi obligă la un urcuş fără echipament de munte, la o privire cu pantă abruptă şi la o gură căscată de uimire. Un copac căruia noaptea însăşi îi e coroană iar crengile au supleţea unor firicele de viaţă ce îşi croiesc breşe fine, abia vizibile în necunoscut, capilare de frumuseţe caldă, oranj-fosforică, ţintind uşor ieşirea din cadrul tabloului, dincolo, spre “nemargini”.