Cum se poate evita, pe scurt, "uscăciunea preajmei"
... Prin explorare, prin tăierea panglicilor de vid cu catargul ferm al propriului trup, cu părul electrizat de un fior puternic până la evazarea într-o pânză ridicată la ceas de vreme potrivnică. O text-ură care place oricând luminii pentru că îşi poate cerne în voie particulele într-un joc niciodată împiedicat de gravitaţie sau de ploaie, de tăcere sau de zgomot. Prin forma de luntre sau de insulă a îmbrăţişării. Prin Dali şi Gellu Naum, oniric-onorific asociaţi, iscaţi din spuma “maltratării” stânjenitoarelor margini. Iată şi fragmentul scris de Gellu Naum care mi l-a adus în faţa ochilor pe Dali, cu minunatul său The ship, căci mulţi artişti se ilustrează reciproc, fără să o ştie.
“(...) oasele se ruginesc şi trec prin fluvii
cu pânze desfăcute larg pe care scrie cum ne adorăm
şi cum ne contopim în partea noastră
cu nume ameţite care ne străbat
şi se înalţă şi coboară şi plutesc departe." (Gellu Naum, Vecinătăţile)
“(...) oasele se ruginesc şi trec prin fluvii
cu pânze desfăcute larg pe care scrie cum ne adorăm
şi cum ne contopim în partea noastră
cu nume ameţite care ne străbat
şi se înalţă şi coboară şi plutesc departe." (Gellu Naum, Vecinătăţile)
6 Comentarii:
Ce faina, ce adevarata asocierea asta!
Ar putea fi folosita la cursurile esteticienilor despre ekphrasis, adica despre traducerea unui limbaj artistic prin altul (exemplul clasic: descrierea scutului lui Ahile din "Iliada" - traducerea in limbaj poetic a unui artefact).
Ă...mă flatezi, chiar mă gândeam că am devenit prea spontan de neserioasă cu jocuri asociaţioniste, dar... chiar simţeam nevoia unui ekphrasis.
Păi nu te lăudam pe tine, ci doar asocierea :P
@ Radu: Of, ce egotistă pot fi!
@ Ovidiu: Mulţumesc pentru mai buna punere în pagină!
Minunat de frumoasa pictura, minunate versuri!
Frumuseţea vine uneori -cel puţin, pentru mine-în tăvălug, adică şi în cuvinte, şi în imagini...
Trimiteți un comentariu