Jerome K. Jerome, "Trei într-o barcă"

"Trei într-o barcă" este un roman de aventuri în care felul de a percepe viaţa contează mai mult decât aventurile propriu-zise sau decât aventura, dacă ne gândim că întregul roman se construieşte pe baza unei simple plimbări cu barca pe Tamisa. Cei trei prieteni, Jerome - naratorul -, George şi Harris, sunt însoţiţi în călătoria lor de câinele Montmorency, la fel de mare erou ca şi tovarăşii săi umani. Care sunt etapele acestei aventuri? Pregătirea bagajelor, discuţii interminabile despre mâncarea pe care s-o ia cu ei, rătăcirea unei periuţe de dinţi, popasuri pentru odihnă în care întâlnesc tot felul de personaje ciudate, scurte vizite pe ici, pe colo, aşteptarea la ecluze, toate acestea cu o atitudine destul de nepăsătoare, în ciuda unei aparente implicări. Mai fascinante decât călătoria propriu-zisă sunt însă parantezele pe care le fac cei trei, scurtele incursiuni în memoria personală sau comună, de unde scot la lumină istorii fascinante precum cea a unei bucăţi de brânză care împiedică lumea să călătorească într-un anumit compartiment de tren, provocând chiar şi dezgustul unui cioclu, sau cea a unei plimbări cu altă barcă, în care erau invitate şi nişte cuconiţe înţepate, care nu suportau să fie stropite, astfel încât vâslitul s-a transformat într-un adevărat calvar - dacă nu cumva o fi fost vorba despre arta de a vâsli elegant. Cartea este celebră pentru umorul ei, pe care-l găseşti numai dacă nu te grăbeşti prea tare. E un umor destul de sec şi parcă simţi, în timpul lecturii, cum naratorul, cu un zâmbet superior în colţul buzelor, se aşteaptă să treci pe lângă sensul frazelor sale. Amuzantă este, de exemplu, tendinţa de a generaliza. Situaţii banale, precum cititul unei reclame medicale, se transformă, întotdeauna, în diagnosticul unei boli incurabile. La fel, când pleacă undeva, naratorul uită întotdeauna dacă şi unde a pus periuţa de dinţi. Efect comic au şi concluziile cu valoare aforistică: "Aşa e viaţa, iar noi suntem precum iarba care se coseşte şi e pusă la cuptor ca să se usuce." O frază foarte educativă, de altfel. Interesantă este şi paranteza legată de aprecierea unor obiecte de artă, bazată pe confuzia între vechi şi frumos. Chiar împărţirea "riguroasă", a fiecărui capitol, în etape bine delimitate, într-un subtitlu kilometric, are efect comic. Şi, mai presus de toate, felul în care cei trei îşi percep propria existenţă. Cartea aceasta, plină de învăţături esenţiale pentru existenţa fiecăruia dintre cititorii săi, ia sfârşit dintr-un motiv bine întemeiat: "Aerul de pe fluviu are un efect demoralizator asupra oamenilor." Aşa că eroii noştri abandonează barca şi dau bir cu fugiţii, încheind, cu o masă copioasă şi cu un toast la care se pare că participă şi câinele, o aventură care ar fi putut continua.