Jeni Acterian, "Jurnalul unei fete greu de multumit"

Tanara Jeni
Jurnalul lui Jeni Acterian urmeaza parca o linie a luciditatii personale, evaluata constant in functie de evenimente, sentimente si situatii pe care Jeni le experimenteaza. Intr-un fel, chiar asta este, un experiment spiritual, o descoperire a lumii prin intermediul propriului ego - si invers. Prima treapta este aceea a unei naivitati mimate, a unei constiinte care se cultiva cu asiduitate, in asteptarea unor momente in care sa se poata manifesta din plin. Realitatea pare saraca pentru Jeni, desi uneori are impresia ca raiul este chiar langa ea, in livada da caisi. Insa realitatea este completata de lecturi asidue, prin care tanara isi testeaza capacitatea de a intelege lumea. Desi e in criza de timp, se declara a fi "in asteptarea unei intamplari, a unei intorsaturi". Desi ii place sa calatoreasca, pare sa descopere de fiecare data mult mai putin decat s-ar fi asteptat. Desi crede ca nu mai este "normala", intelege ca este si "uluitor de lucida". Desi crede ca nu intelege nimic din ceea ce i se intampla, nu scapa nici cele mai mici detalii. E o fire temperamentala, care face tot ce i se interzice sa faca. O persoana care tine cu tot dinadinsul sa descopere lumea de una singura. Obsedata de scris, planuieste sa scrie un roman, continuand sa umple pagini de jurnal, caiet dupa caiet. Realitatea vremii i se pare adesea insuportabila, se simte suspendata intre doua lumi. Uneori vrea sa fie - sau sa calatoreasca - singura, multi dintre contemporani i se par "prosti", "marginiti", "animale" etc. Lecturile - adeseori doar notate in Jurnal sau evaluate prin "mi-a placut" sau "nu mi-a placut" -, teatrul, cinematograful si muzica nu o pot separa de anumite aspecte ale realitatii de care vrea sa fuga. Dorind cu tot dinadinsul sa realizeze ceva, se simte adeseori tintuita din cauza plictiselii sau din motive pe care nu le intelege. Desi e o fire contemplativa, timpul i se pare prea lung. Capricioasa si complicata, tanara Jeni se simte batrana la numai 18 ani.