Poemul de sâmbăta asta, 13
Dacă tot a fost vorba zilele astea despre Osip Mandelştam, pedeseul aproape că se impune de la sine: poemul despre Stalin pentru care a fost arestat Osip în mai 1934. (Traducerea, excelentă, e a regretatului Emil Iordache, un fel de Mircea Ivănescu al traducerilor din rusă.)
Aşadar, Osip Mandelştam:
Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.
Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor strâmbe
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.
Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri -
Semioameni slujindu-l umili -
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:
Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.
5 Comentarii:
bine spus si drept la tinta, act de curaj si de trufie a curajului, poate. una din acele "nebunii" necesare, menite sa instaureze, in conditiile de atunci, normalitatea. ai zice ca Mandelstam a cautat-o cu lumanarea, mai ales ca majoritatea celor despre care se face vorbire in poezie au sarit ca din arc sa-i confirme versurile.
Da, i-au confirmat acea frază teribilă citată de Nadejda Mandelştam în memoriile ei - le păsa atât de mult de poezie, încât ucideau pentru ea.
Însă nu sunt sigur că a adus astfel normalitatea în soviete, după cum nu sunt sigur nici că şi-a căutat-o cu lumânarea. Sunt sigur doar că a fost poet până la capăt, fără rest şi nenegociabil, chiar dacă asta l-a distrus.
mai degraba o normalitate ideala/ interioara unde actiunea nu exclude reactiunea (poetica). da, a reusit sa determine crearea unei viziuni despre poezie ca forta potrivnica regimului pe care insusi regimul a ridicat-o la rang de cinste prin demersurile impotriva lui Mandelstam.
intr-adevar, poet pana la capat, si dincolo.
ai dreptate, in soviete nu va fi adus normalitatea atunci (ar fi fost chiar prea usor...), ma refeream la starea de spirit si disponibilitate de a trece "limitele" cu pretul asumat.
nici eu nu prea cred ca si-a cautat-o cu lumanarea, dar cred ca era constient de ceea ce face si pentru ca n-a putut/ vrut sa faca altfel e cu atat mai demn de toata admiratia/ (invidia).
radu, am vazut ca m-ati trecut la blogroll. multam :) dar vezi ca m-am trecut pe wordpress. nu ma deswcurc cu blogspotul :D
www.dogmatista.wordpress.com
am modificat...
Trimiteți un comentariu