Sorin Ilfoveanu, Anabasis

Am recunoscut cu plăcere grafica lui Sorin Ilfoveanu şi pe coperta romanului Zilele regelui al lui Filip Florian. Desenul face parte din ciclul Anabasis (1997-2000, creion pe hârtie). Deşi formele stilizate păstrează gradul de mimetism pentru recunoaşterea lor ca tipare consacrate (calul, călăreţul, animalul vânat, figura înghiţită, cu contur roşu), este vorba de jocul spaţial al unor linii divergente care îşi dispută, prin expansiune, centrul de interes al imaginii. Se poate observa că formele reprezentate de capetele celor două animale intră una în cealaltă prin scheme dinamice opuse (dreapta –stânga, stânga-dreapta) iar suliţa ca impuls vertical marchează, prin traversa de sus în jos, nodul din care iradiază toată energia reprezentării. Prin intersecţie şi suprapunere de entităţi grafice bidimensionale care pătrund din toate punctele cadrului (calul de la stânga spre dreapta, animalul vânat de la dreapta spre stânga, suliţa de sus în jos) se creează o schemă plastică transparentă a dinamismului spaţial, vizibilă şi la nivelul opoziţiei cromatice cu ipostaza roşie-pasivă a siluetei “înghiţite”.
Călăreţul din stânga pare a fi o dedublare a privitorului detaşat de câmpul de forţă al disputării plastice. Mijlocul grafic prin care artistul a redat ipostaza de călăreţ a figurii umane îl reprezintă rândul dublu de linii care circumscrie ovalul capului, de fapt o reducere la minimum a vizierei, a coifului protector. În celelalte desene ale acestui ciclu, călăreţul suferă mutaţii vizuale majore. Din ipostaza de privitor, ajunge o formă descompusă - prin schema tăierii sau a atârnării- în curba propriei epure, pe spinarea calului. Oricum, elementele şi modul în care are loc inaugurarea lor vizuală se menţin: calul, călăreţul şi celălalt animal pătrund în arena bidimensională a hârtiei din puncte virtuale aflate în afara spaţiului plastic propriu-zis, aşa cum se poate vedea şi în acest desen.