Poemul de sâmbăta asta (32)
O. Nimigean, Nu, revolta nu a pierit
Nu, revolta nu a pierit. Mi-e la fel de silă de guşile unsuroase de la prezidii. De cefe. De porcii care se cred Dumnezeu. De primarii care-ţi dau un cârnat şi o bere. De băieţii finuţi care s-au futut în cur cu securitatea. De limbile puţind a căcat ale rezistenţilor prin cultură. De târlă. De ţaţe. De Patriarh. Dar nu vreau să plec nicăieri. Vreau să mă vindec de urticaria epifenomenelor.
Cineva, mult umilul, trebuie să îi iubească.
Postări
dur, simplu, cu capul spart. îmi place.
Aşa umblă adevărul, cu capul spart şi ochii scoşi...
crunt, monşer, crunt.
Crunt diagnosticul, la fel tratamentul. :)
Acum, oricât m-aş strădui, nu-mi iese să fiu aşa de mult umil încât să pot să-i iubesc. Dar măcar să iau situaţia mai cu umor (amar, acrişor, dar tot umor) - la asta mă descurc.
Ceea ce vă doresc şi vouă.
merge la pachet cu zombiezone (tara lor), de acelasi o. nimigean. toata pestilenta (politica si nu numai) adunata pe canale tv, presa etc. cum sa nu-i iubesti?
:)
E, într-adevăr, matematic imposibil să nu-i iubeşti.
Trimiteți un comentariu