Poemul de sâmbăta asta (56)
E tot mai la modă în Franţa, am citit acum câţiva ani în Magazine littéraire un text doct al unui critic care-l considera "cel mai mare poet european de după război" (cu puţine decenii mai devreme, poziţia asta îi era concedată de George Steiner lui Paul Celan, într-o frază din După Babel. Dacă măcar unul dintre ei are dreptate, suntem mari, ce mai! :P).
Mie unul puţin îmi pasă dacă francezul de la Magazine littéraire avea sau nu dreptate, ce contează mai mult e că sărmanul G. L., care s-a aruncat în '94 în Sena, la 81 de ani (cum o făcuse şi Celan, prietenul lui mai tânăr, în '70, la 50), era un poet tare haios.
Iată o dovadă:
Gherasim Luca, sfânta împărtăşanie
părăsisem uzina la 8 mai destrămat ca oricând
îmbâcsit de praf pe străzi lângă domni în blănuri
printre femei frumoase obosit şi destrămat
şi o scârbă umedă îmi umplea gura
doamna aceea frumoasă mă ochise din automobil
eram şi eu destul de frumos - scuipatul nu se vedea
ea purta păr ondulat şi automobil
prezenţa mea acolo îmbâcsită de praf îi provoca o tremurare suavă sub ciorap
şi până la uşa apartamentului ei luxos, automobilul a lunecat uşor
unde lucrezi, m-a întrebat în timp ce-şi scotea mantoul
de câteva zile la uzina de gaz
eşti un băiat voinic şi destul de frumos ai putea câştiga mai bine
până ieri timp de şase luni mâncam odată la două zile
discuţia noastră se putea prelungi la nesfârşit
eu scoteam din mine vorbe mirosind a pâine, a gaz
ea ciripea ca dintr-un pian deschis vorbe asemenea unei romanţe la modă
şi cu toate astea felul bărbătesc
cum se colţura pe oase carnea mea
făcea să ne înţelegem de minune
orele sunt înaintate, să ne culcăm
patul mirosea a cald şi a curat
doamna ştia să facă dragoste mai bine decât vorbea
şi mie îmi plăcea părul ei fiindcă aveam voie să-l trag
dimineaţa mi-a spus la revedere, dragul meu
(orele 5, la 6 deschide uzina)
să ne vedem diseară la 8, luăm împreună cina
lângă vorbele mele mirosind a pâine, a gaz
păstram o gură plină de scuipat
ea a văzut-o, ea s-a speriat
doamna aceea frumoasă cu care o noapte întreagă
m-am plimbat prin dragoste şi automobil, - dispăruse
în locul ei rumega o babă zbârcită şi cu ochelari care
citea de zor pagini din sfânta evanghelie.
2 Comentarii:
Apropo de "doamna aceea frumoasa" si de cadrul industrial, sa ne amintim de versurile lui Tonegaru:
Pune-ti doamna ochelarii de maistru sudor
caci inima mea in fuziune ca un metal
turnat dintr-un turn peste popor
cu brio salta si dilata cu spor
peretii salonului sentimental.
Jos pălăria (sau sus?!), într-adevăr, şi pentru Tonegaru.
Trimiteți un comentariu