Poemul de sâmbăta asta (42)

Dintre membrii grupului oniric, despre el mi se pare că se vorbeşte cel mai puţin, iar atunci când asta se întâmplă e adoptat un ton de o tandră ironie, ca faţă de un bizar simpatic şi atât. Nu că n-ar fi fost poetul nostru bizar şi simpatic - dar nu era doar atât. Nu era doar un "copil teribil", cum l-a caracterizat undeva Gabriel Dimisianu, ci şi, uneori, un poet teribil. Da-da, chiar aşa.
Dovadă poemul de mai jos, care a dat şi titlul volumului de debut din 1967.

Aşadar, Vintilă Ivănceanu, Cinste specială

Dacă ne ducem în cimitir,
Morţii familiei se bucură
Ca o partidă de violoncelişti trecută în opoziţie
Cînd a luat foc sala Ateneului.
Intrăm în cimitir
Cu lumînarea clasică,
Arzînd ca sala Ateneului,
Şi cu flori.

Flori se aduc
Femeilor pe care vrei
Să le aduci
În pat,
Şi ele să aducă
Pe lume
Un copil.
Se aduc flori la închiderea
Cursurilor şcolare, universitare,
De ape,
De literatură comparată
Despre poetul Vintilă Ivănceanu şi calul,
Cursurilor evenimentelor internaţionale,
Al valutei internaţionale,
Dar flori se aduc
Deosebit-osebit-cu deosebire
În cimitir, la morţii familiei.
Şi morţii familiei se bucură
Strîns uniţi.

Noi ne luăm genunchii în mîini
Şi îi punem în faţa mormintelor,
Şi ne apucăm restul corpului
Şi îl punem în genunchi,
Şi ne luăm mîinile
Şi le aşezăm
În restul corpului,
Şi ne luăm sufletul,
Şi îl punem
Să tundă iarba crescută
Neregulat
Pe deasupra mormintelor,
Să şteargă crucea de nisip, mîzgă
Că de-aia este suflet,

Îl punem pe el
Sufletul,
Să ducă de acolo
Mucurile de ţigară ale administratorului cimitirului,

Noi, în genunchi în faţa morţilor familiei,
Noi, morţii planificaţi,
Dînd drumul din ochi la lacrimă,
(Există mai multe categorii de lacrimi
Dintre care ne permitem să amintim:

Lacrimi pentru pudoare,
Serbări şcolare,
Unchi şi mătuşi,
Boxerul declarat K.O.

Dar cea mai semnificativă
Categorie de lacrimi:
Lacrimi pentru morţii familiei)
Noi, în genunchi în faţa morţilor familiei,
Noi morţii planificaţi,
Şi le-am strigat
Să n-aibă grijă,
Vom fi lîngă ei
Cuminţi
Cuminţii cuminţilor,
Morţi
Morţii morţilor
Morţii familiei.

Dar morţii familiei
Nu ne acordau nici un credit,
De loc
Nu voiau să ne creadă,
Nici cît negrul sub unghie,
Nici cît albastrul sub unghie,
Nici cît propria lor naţiune de morţi sub unghie.

Şi ne-au strigat
Că a fi mort
Înseamnă o cinste specială,
Înseamnă a conti, răsconti, răsrăscontinua
Cum soarele-pămîntul - maimuţele-oamenii-zeii.