Victor Ieronim Stoichiţă: “Vezi?”

Nu, nu este o carte adresată orbilor sau celor cu deficienţe optice, ci un ghid de doar 110 pagini, dar extraordinar de substanţial, necesar pentru înţelegerea picturii adresat oricărui iubitor de gen. Stoichiţă, autor al impresionantelor studii de critică şi istorie a artelor plastice precum Pontormo şi manierismul, Efectul Don Quijote, Carnavalul lumii, Creatorul şi umbra lui sau Scurtă istorie a umbrei, este criticul care m-a învăţat cu adevărat să descifrez mecanismele interne ale unei imagini picturale, energia ei intrinsecă, fără să recurg la liricizări pedante sau artificioase, aşa cum se întâmplă de multe ori când se analizează o operă plastică. Trebuie să ştiţi că atunci când un personaj stă cu spatele la privitor, nu este altceva decât un mod de a-l dedubla pe acesta din urmă (cazul celebrelor tablouri ale lui Dali sau ale lui Magritte, de pidă!) ; figurile-spectator, numite şi "figuri-ecou", reprezintă o oglindire a actului însuşi de contemplare iar atunci când în câmpul optic al figurii se interpune un obstacol de tip grilaj, oblon, draperie sau chiar ceaţa ori aburul de locomotivă, acesta este un mod plastic de a tematiza privirea însăşi: o privire îngrădită, o discretă contestare vizuală a narativităţii picturale clasice în favoarea unei variante profund subiective asupra lumii. Prin caracterul “reflexiv şi dialogic”, pictura impresionistă specializată în ipostazierea actului însuşi de a privi marchează o binecunoscută schimbare de percepţie vizuală prin fragmentarea imaginii pe retină în funcţie de lumină şi devine, astfel, un act cultural. Din această perspectivă a tabloului ca “intrigă vizuală” sunt analizate lucrări celebre ale unor artişti precum lui Edouard Manet, Edgar Degas, Berthe Morisot, Claude Monet sau Gustave Caillebotte.
Iată cât de rapid se pătrunde în intriga vizuală a unui tablou aparent simplu, Calea ferată al lui Edouard Manet:
“Titlul anunţă ceva ce nu se regăseşte în tablou. Nu în sensul că nu ar exista calea ferată, imaginea ei însă este voalată, ascunsă, făcută inaccesibilă. În zona de tensiune dintre ceea ce afirmă titlul şi ceea ce (nu) arată tabloul trebuie să caute privitorul sensul acestei picturi.” Cartea conţine toate reproducerile, majoritatea în culori, a operelor pe care Stoichiţă le analizează în detaliu.